România vrea să cumpere în următorii ani de cinci ori mai mult gaz rusesc şi se pregăteşte pentru investiţii comune româno-ruse mai ales în energie, fără să se teamă că dependenţa de Est nu va putea fi întotdeauna acoperită de alianţa cu Vestul.
Rusia îşi extinde consecvent şi cu răbdare tentaculele nu doar în fostul său spaţiu de influenţă, ci şi spre Occident: după lungi negocieri, în Bulgaria este gata să construiască centrala nucleară de la Belene, Gazprom şi-a crescut anul acesta participaţia la compania naţională sârbă NIS la 56 la sută şi aşteaptă să intre şi mai mult pe teritoriul Germaniei, după ce Berlinul a anunţat că-şi va închide ultima centrală nucleară la sfârşitul anului 2022, urmând să folosească doar centrale pe bază de gaz natural şi energie alternativă. După accidentul de la Fukushima, interesul faţă de gazul rusesc a crescut şi în Elveţia, care vrea, la rândul ei, să scoată din exploatare centralele nucleare, în vreme ce Italia a abandonat oricum ideea energiei nucleare după dezastrul de la Cernobîl. Jumătate din statele UE cumpără de la ruşi peste 40 la sută din gazul pe care îl folosesc, iar Germania tinde să se apropie de această jumătate, ştiind că revine în acest fel la paradigma istorică a relaţiilor ruso-germane.
Spre deosebire de Germania, care vorbeşte de la egal la egal cu Rusia, România are nevoie de mai multe precauţii atunci când vrea să mănânce din tortul pe care îl împarte Gazprom cu atâta generozitate. Independenţa energetică ar fi mult mai uşor de atins pentru români dacă ar termina cele cinci reactoare de la Cernavodă, pe care le-a blocat, printr-o coincidenţă suspectă, fiecare guvernare în ultimii 20 de ani. Peste jumătate din energia necesară României ar putea fi furnizată de centrala nucleară proiectată de canadieni în vremea lui Ceauşescu, dacă nu ar fi sabotate permanent lucrările şi dacă nu ar fi boicotaţi investitorii care ar vrea să se apuce de treabă. Probabil că, dacă Bucureştiul ar fi acceptat oferta Rusiei de a termina cele trei reactoare abandonate pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, centrala de la Cernavodă ar merge acum în plin, numai că Moscova şi-ar fi păstrat o participaţie importantă.
Principalul beneficiar al menţinerii în şantier a centralei nucleare pare să fie Rusia, fiindcă românii, în loc să se alimenteze cu energie de la Cernavodă, cumpără gaz de la ruşi. O pondere de 30 la sută din necesarul autohton provine de la Gazprom – 2,6 miliarde de metri cubi anul trecut. România ar vrea să facă afaceri cu gazul rusesc, să-l intermedieze pentru diverşi alţi parteneri, de aceea ar vrea să cumpere 10 miliarde anual. Ministrul Economiei, Ion Ariton, a primit la întâlnirile sale de la Gazprom de zilele trecute răspunsuri pozitive, dar condiţionate: Rusia e de acord să-i vândă României gaz direct şi să renunţe la firma parazită prin care se face acum tranzacţia şi poate ar fi gata să-i furnizeze chiar mai mult gaz care să fie reexportat pentru a ajuta în acest fel economia autohtonă. Ce primeşte în schimb? Moscova ar vrea câteva investiţii strategice în domeniul energetic, plus parteneriate la construirea depozitelor subterane.
Gazprom rămâne arma politică majoră a Kremlinului, pe care ruşii o folosesc din 1 octombrie 1973, când a fost făcută prima livrare către Europa. România a încercat să reziste în ultimii ani asediului investitorilor ruşi în sistemul energetic, dar Gazprom are instrumente să treacă de graniţa mentalităţilor, iar acum se pregăteşte să cumpere de la compania austriacă OMV întreaga reţea de benzinării Petrom din România.
Rusia, unul dintre puţinele state din lume care în vreme de criză mai fac planuri politice de extindere, mizează pe slăbiciunea celorlalţi şi pe cinism: profită de temerile germanilor, de sărăcia bulgarilor, de bunăvoinţa ungurilor, de autosabotările românilor şi chiar de propriii supuşi. Aşa a ajuns Gazprom să taie timp de o săptămână gazul flăcării monumentului soldaţilor ruşi din Vladivostok fiindcă Ministerul Apărării nu şi-a plătit factura.
