În ciuda eforturilor evidente pe care le fac unele instituţii vitale ale statului de a-i expulza pe oamenii SISTEMULUI – reţeaua de influenţă care dirijează în interes propriu cele mai importante decizii care se iau în România – procesul de epurare este încă departe de a fi încheiat. Aceasta era concluzia editorialului de săptămâna trecută. La doar două zile, procurorii din Hunedoara aduceau o confirmare implicită, arestându-l pe şeful SRI Alba.
Cazul pare desprins din manualul de rele practici cu care ne-au obişnuit de-a lungul timpului agenţii SISTEMULUI însărcinaţi cu apărarea legii. O grupare de infractori care furau utilaje agricole din Europa a cerut şi a primit sprijin pentru a se sustrage anchetei tocmai de la şeful Direcţiei Judeţene de Informaţii Alba. Ioan Tarnu a intervenit in favoarea hoţilor pe lângă ofiţerii de la Biroul de Combatere a Crimei Organizate pentru ca aceştia să nu facă perchiziţii domiciliare şi să închidă dosarul. Printre „darurile” primite in schimb: un sac de făină.
Întocmai ca şi în cazul Dinel Staicu, pe care l-am detaliat în articolul anterior, afacerea de la Alba confirmă nu doar faptul că SISTEMUL există şi vinde în continuare influenţă, dar şi că dă din ce în ce mai multe rateuri. Prima afirmaţie este probată de nivelul foarte înalt la care au avut acces hoţii – un şef judeţean de informaţii dispune de informaţii extrem de importante, mult mai importante decât ar bănui cineva că pot fi cumpărate cu un sac de făină. Imaginaţi-vă doar la ce date şi planuri ar fi avut acces un grup terorist pentru un camion plin cu saci de făină.
A doua probă este integrarea perfectă a fostului şef al SRI Alba în reţeaua locală a SISTEMULUI. Infractorul care a solicitat protecţie, care mai fusese condamnat la închisoare pentru furt, era chiar asociat într-o firmă cu sora şefului SRI Alba. Aceasta l-a ajutat pe recidivist să obţină fonduri europene pentru agricultură. Mai mult, în ziua în care procurorii au făcut percheziţii la hoţul de utilaje acasă, soţia sa se afla la sediul SRI Alba, pentru a afla cum ar putea să pregătească mai bine apărarea. Nu e nevoie de nici un efort de imaginaţie pentru a realiza cât de uşor obţinea Ioan Tarnu ce dorea nu doar de la autorităţile care gestionează fondurile europene pentru agricultură, ci şi de la multe altele. Din fericire, nu de la toate. Nu şi la procurorii DIICOT care i-au instrumentat dosarul şi l-au arestat.
Aici e partea bună. Prin şeful său, SRI Alba a colaborat cu infractorii. A făcut-o chiar şi Biroul de Crimă Organizată, printr-un subcomisar. Dar nu şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Mai mult, SISTEMUL a fost incapabil să îşi protejeze oamenii în timp ce procurorii strângeau probe împotriva lor. Superiorii lui Tarnu şi-au dat aprobarea şi au colaborat cu procurorii pentru ca aceştia să îl aresteze pe şeful de la Alba şi nici un om, nici din SRI, nici din DIICOT nu a stricat operaţiunea, avertizându-i pe cei urmăriţi. Asta este ce s-a schimbat în bine în ultimii ani.
Trecerea în rezervă, pensionarea şi chiar trimiterea în instanţă a multor generali din serviciile secrete şi şefi din magistratură au făcut posibilă venirea unei noi garnituri de şefi în unele instituţii. Principala lor misiune nu mai este să îşi încaseze comisionul de la reţeaua de oameni din teritoriu. Dar nu este suficient. Pentru că, în mod cert, corupţia din serviciile secrete şi birourile de crimă organizată nu se va termina cu anchetele de la Alba. Criteriul de performanţă pentru direcţiile de resurse umane şi diviziile de protecţie internă nu este, totuşi, modul în care colaborează cu procurorii pentru a prinde în flagrant colegii mânjiţi. Aceste direcţii trebuie să aibă abilitatea de a furniza informaţii care să împiedice numirea unor astfel de oameni în funcţii de conducere la primul semn de imoralitate sau incompetenţă.
Scăparea securiştilor şi urmaşilor lor înrolaţi în SISTEM stă în primul rând în judecători. Judecătoriile, tribunalele, curţile de apel, în special cele din provincie, continuă să rămână cele mai importante redute ale SISTEMULUI, linia de apărare finală care poate zădărnici ofensiva împotriva sa.
După succesul reţinerii şefului SRI Alba, SISTEMUL a contratacat prin magistraţii de la Curtea de Apel Alba Iulia, care l-au pus în libertate, respingând propunerea de arestare făcută de procurori. Prin această decizie, judecătorii pretind că Ioan Tarnu nu ar fi în stare să influenţeze mersul anchetei în favoarea sa. Motivaţia lor este mai mult decât suspectă. Vorbim de unul dintre cei mai influenţi oameni din zonă, care poate avea uşor acces la informaţii vitale sau compromiţătoare despre martorii care ar putea da delaraţii împotriva lor sau chiar despre unii anchetatori.
Cazul de la Alba nu este singular, ci mai degrabă emblematic. Chiar şi atunci când judecătorii permit arestarea, şansele ca procesele să se soldeze cu condamnări cu executare sunt minime. Dovada: nici unul din marii securişti ai ţării nu a ajuns încă după gratii, în ciuda infracţiunilor antologice pe care le-au comis. Fie procesele se târăsc ani întregi, fie sunt condamnaţi cu suspendare, fie sunt achitaţi fără nici o jenă în ciuda probelor zdrobitoare adunate împotriva lor.
Exemplul perfect: Corneliu Păltânea, fostul şef al SRI Prahova. Puţini sunt oamenii SISTEMULUI care să se compare ca anvergură şi rapacitate cu el. Cele trei mari dosare în care a fost judecat reprezintă adevărate enciclopedii de folosire în scopuri mafiote a pârghiilor de care dispune un şef local de serviciu de informaţii. File de poveste din rechizitoriile întocmite în 2007 de procurori:
„În perioada 1993-2001 (nu mai puţin de opt ani! – n.m.) , Păltânea şi adjunctul său Bucur au blocat informaţiile referitoare la afaceri nelegale cu petrol de la rafinăria Astra Ploieşti şi s-ar fi asociat la sustragerea a 340 de tone de combustibil. Această cantitate ar fi fost transportată înspre Ardeal cu autovehicule care aparţineau SRI sau cu cisterne închiriate (…) ofiţerul Bucur însoţea, ca antemergător, cisternele şi se legitima în caz de control”.
„În schimbul acestor lucruri, Păltânea şi Bucur ar fi primit bani, produse şi alte avantaje materiale, în valoare de 15 miliarde de lei (…) În perioada 1998-2001, colonelul Corneliu Păltânea, ar fi primit, prin intermediul lui Lucian Iordănescu (fost consilier la Astra, care între timp a decedat) suma de 450 de milioane de lei, pentru a acoperi informaţiile despre afacerile ilegale cu petrol derulate prin rafinărie”.
„În perioada 1999-2001, colonelul Bucur ar fi pretins şi primit de la omul de afaceri Mihai Florin, administratorul societăţii SPM din Ploieşti, şapte miliarde de lei, bani cu care ofiţerul SRI şi-ar fi construit vila pe care o deţine în localitatea Măgurele, judetul Prahova”
„Imediat după ce a preluat vilele Căprioara şi Vânătorul, din staţiunea Cheia, omul de afaceri Marin Breajăn a fost contactat de Păltânea, care i-a propus un târg, oferindu-se să îl înregimenteze pe proaspătul patron în SRI Prahova, ca ofiţer acoperit. În schimbul acestui „favor”, Păltânea i-a cerut lui Breajăn să îi ofere cazare gratuită lui şi prietenilor săi, ori de câte ori va avea chef să vină la Cheia. Târgul a fost acceptat, Breajăn a devenit ofiţer de informaţii total conspirat al SRI, iar Păltânea, familia şi prietenii săi s-au folosit de cele două cabane ca de proprietăţile sale, până în 2001.”
„În perioada 1996-2001, Păltânea a pretins de la un cetăţean străin, care l-a şi denunţat, servicii turistice gratuite şi alte foloase materiale, în valoare de 20.000 de dolari, pentru ca în schimb să-l sprijine pe acesta, prin intermediul şefilor săi, să fie numit în funcţia de consul onorific al României într-o ţară străină (…) în cursul anului 2000, acuzatul a primit de la acelaşi denunţător, cu titlu de împrumut, suma de 160.000 de dolari, pentru a-i asigura protecţie în derularea unor afaceri în România, însă suma nu a mai fost restituită”.
Unde au fost judecate două dintre cele trei dosare ale lui Păltânea? La Ploieşti, adică exact în fieful lui, capitala judeţului unde a făcut legea aproape zece ani. Unde îi mănâncă şi azi din palmă toţi şefii şi şefuleţii de instituţii publice, plus elita putredă a judecătorilor – foşti informatori, parteneri de golănii sau doar tovarăşi de chiolhanuri. Ce condamnări a primit? Într-unul dintre dosare a fost achitat, iar în celelalte două a fost condamnat cu suspendare.
Şi nu este singurul exemplu. Dosarul în care sunt judecaţi fostul adjunct al directorului SRI, Dumitru Zamfir, precum şi generalii în rezervă Ion Popescu şi Ionel Marin, care şi-au cumpărat la preţuri subevaluate locuinţele obţinute de la RAAPPS, trenează de aproape trei ani la Înalta Curte.
Cine îi ajută să scape de pedepsele pe care le merită? Foştii lor tovarăşi din SISTEM, încă bine înfipţi în justiţie şi aparatul de stat, dar şi complicii alături de care au acumulat averi colosale în anii în care nimeni, de la preşedinte la procuror general, nu îndrăznea să îi atingă.
Ce şanse avem ca securiştii sau sereiştii SISTEMULUI să plătească pe măsura faptelor lor? Până când SISTEMUL nu va fi scos aproape în totalitate din instanţe dar şi din instituţiile unde este tolerat, zero.
