Avem din nou un personaj care iese din pluton și, din acest motiv, e resimțit ca un pericol și pus la zid. Am mai văzut filmul ăsta de câteva ori până acum. La alegerile din 2004, cu Traian Băsescu înjurat de Năstase; în 2009, tot la alegerile prezidențiale, cu Geoană și toată șleahta de moguli; apoi în 2014, când Iohannis a câștigat fiind terfelit de Ponta din toate pozițiile.
În toate aceste exemple e vorba despre alegeri prezidențiale, dar mecanismul este același.
Potopul de acuzații și injurii năpustit asupra unui singur om îl va transforma în victimă până la urmă. Unii vor empatiza cu personajul, iar alții îl vor sprijini doar ca formă de protest la atacurile exagerate.
În oglindă, laudele și osanalele aduse lui Năstase, apoi lui Geoană și Victor Ponta au dus la saturația până la scârbă a votanților. E ca și cum ai fi obligat să mănânci aceeași prăjitură zilnic. Până la urmă ți se face greață.
Lucrurile astea nu-i opresc pe marii strategi de imagine să le bage pe gât politicienilor aceleași mesaje perdante. De ce? Pentru că așa își justifică sumele enorme pe care le percep degeaba.
Singura idee care răzbate din spatele PSD-ALDE e stoparea obsesivă a tehnocraților. O să observați că orice țâști-bâști de partid, invitat la TV, va spune ceva de rău despre tehnocrați, chiar dacă se vorbește despre vreme, pisici sau râme pentru pescuit. Vremea va fi ploioasă pentru că Cioloș a adus-o de la Bruxelles, pisicile scuipă gheme de păr mai mici pentru că ministrul Agriculturii le-a lăsat de izbeliște, și nici râmele nu mai sunt ca pe vremea Guvernului Ponta. E clar, e directivă de partid. Acum ar mai trebui un miting la fel ca ăla de pe 23 August de ziua lui Ponta. Doar că, de data asta, ar trebui să fie o ședință din aia adevărată de partid în care să-l înfiereze cu sfântă mânie proletară pe tehnocratul Cioloș.
Păi, cum să-l acuze Dragnea pe Cioloș că n-a făcut nici un kilometru de drum în mai puțin de un an, când guvernul actual abia a reușit să repare ăia 20 de kilometri stricați de graba lui Ponta?
Pentru cei care gândesc și nu sunt hotărâți să voteze încă, acuzațiile la adresa lui Cioloș venite din gura condamnatului Dragnea sunt un catalizator pentru a-i scoate din casă.
Cam același lucru s-a întâmplat și la alegerile prezidențiale din 2014. Încercarea lui Ponta de a pune pumnul în gură presei, disperarea de a stopa votul diasporei și acuzațiile ordinare și fără nicio acoperire la adresa lui Iohannis l-au făcut pe cel din urmă președinte.
Toată această avalanșă fără noimă are și un alt efect pervers. Nu mai pot fi distinse problemele reale ale guvernului tehnocrat. Pentru că, da, și Guvernul Cioloș face și greșeli, și jocuri.
Doar că lucrurile astea nu se mai văd din cauza titlurilor galbene de ură și goale de conținut.
Câțiva dintre membrii acestui Executiv n-ar trebui nici măcar să fie văzuți prin curtea Palatului Victoria, dar dacă-i punem față în față cu cei dinaintea lor, riscăm să le facem și-o statuie.
Acum, sincer, în locul lui Dan Șova la Ministerul Transporturilor poate fi oricine n-are un dosar penal. Iar înaintea lui Șova a fost Relu Fenechiu, acum la pușcărie.
O comparăm acum pe Anca Dragu, ministrul de Finanțe, cu omul lui Ponta, Darius Vâlcov, care ascundea tablouri din șpagă în cimitir? Și exemplele pot continua.
Spre deosebire de toată pleiada de foști miniștri politici care populează acum pușcăriile sau sălile de judecată, cei de azi par a fi totuși din alt material.
Dar e ok, o să fie înjurați în continuare atât timp cât toate scurgerile de bani către partide vor fi tăiate.
