Romania va intra in anul electoral 2008 cu o economie in expansiune, care pare capabila sa sustina mariri de salarii, atat in spatiul public, cat si in cel privat. Relansata de guvernatorul Isarescu, in vremea cand conducea executivul de la Bucuresti, economia a crescut viguros in ultimii sapte ani, interval in care salariile s-au triplat. In septembrie 2007, salariul mediu pe economie a ajuns la 1.040 lei (310 euro), in urcare de la cele 2,2 milioane lei vechi (110 euro) castigate in luna similara din anul 2000. Daca estimarile oficiale se vor adeveri, Romania va afisa la finalul acestui an un produs intern brut (PIB) de 390,8 miliarde lei (aproximativ 118 miliarde euro), in crestere cu 58% fata de finalul anului 2004, cand indicatorul se situa la nivelul de 246 miliarde lei.
Avocat al unei atitudini prudente, guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu, invita guvernele, de ani buni, sa tina in frau ceea ce el considera a fi cresteri salariale nesabuite, nesustinute de mariri ale productivitatii.
In replica ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, raspunde ca presiunile sindicale pentru marirea salariilor sunt greu de digerat, inflatia nu e provocata de cheltuielile bugetare si, in definitiv, consumul este motorul economiei.
In prag de an electoral, atitudinea, de esenta liberala, a ministrului Economiei are si rostul de a seduce un electorat sensibil la banul din buzunar.
Divergenta de opinii este fireasca, deoarece Isarescu si Vosganian au agende diferite, in timp ce Guvernul imprastie cresteri de salarii si de pensii, banca centrala incearca sa limiteze riscurile de deteriorare a situatiei economice, scumpind banii.
Banca centrala, in rolul sau de autoritate independenta, a intervenit recent pentru a tempera inflatia, constienta de pericolele provocate de incertitudinile economiei globale. Marirea dobanzii de politica monetara cu 0,5% pare un gest abstract, explicat populatiei doar in partea legata de necesitatea de a stavili cresterea preturilor. Dar marirea dobanzii-cheie scumpeste banii si a pus o presiune puternica asupra milioanelor de romani care au credite, deoarece majorarea dobanzilor de catre banci este o chestiune de timp.
Marirea salariilor pare o fatalitate, dar exista riscul ca o multime de firme sa nu reziste cresterii costurilor fortei de munca si sa dea pur si simplu faliment. Costul alimentelor, al combustibililor este in urcare peste tot in lume si milioane de romani isi sustin consumul la acelasi nivel folosind luna de luna descoperitul de cont de pe cardurile de salarii, sport national care se dezvaluie la o privire atenta aruncata peste statisticile bancii centrale.
Apare astfel o noua realitate economica dincolo de statistici, care afecteaza gospodariile romanesti, si anume indatorarea peste posibilitati. Aceasta realitate a fost oarecum acoperita de statisticile oficiale, ce descriu o Romanie cu motoarele la turatie maxima, cu somaj in scadere si inflatie joasa, care au compensat riscurile aparute din abstractul deficit al contului curent. In tentative de a mentine piata financiara in echilibru, banca centrala a impus restrictii in ce priveste creditarea populatiei, care se mentin si in prezent, dar o data cu salariile s-au marit de trei ori si imprumuturile romanilor. Astfel, capacitatea de a rambursa creditele se poate altera peste noapte si poate provoca o slabire a economiei. Pe de alta parte, saltul spectaculos al salariilor nu este uniform distribuit. Salariile bancherilor si ale angajatilor care lucreaza in piata financiara au urcat la echivalentul a 952 de euro in septembrie 2007, triplu fata de cei 327 euro castigati in 2002. La coada clasamentului cresterile, desi semnificative, au urcat salariile angajatilor din industria textila la 200 de euro, de la 88 de euro, in acelasi interval. Realitatea dura este ca populatia cu venituri modeste care a contractat credite poate fi aruncata in incapacitate de plata brutal de orice incident, fie ca e vorba de o boala, de un accident sau de pierderea locului de munca.
