Noul președinte ar putea fi mai abil dacât pare, dacă ar fi să ne gândim doar la felul în care a reușit să preia conducerea liberalilor în fața unor politicieni hârșiți în tranșeele aranjamentelor subterane. Ar putea fi la fel de iscusit și în fața stratagemelor PSD?
De dibăcia lui Klaus Iohannis în “relația instituțională” cu Victor Ponta depinde viitorul “altfel” pe care l-a promis actualul președinte în campania electorală. Schimbarea legii prin care aleșii locali devin baroni uneori pe viață ar fi una din soluțiile prin care PSD ar putea pierde majoritatea în județe, la alegerile locale din 2016. Modificarea Constituției prin respectarea referendumului în care românii au cerut scăderea numărului parlamentarilor la 300, renunțarea la uninominalul autohton, introducerea votului electronic și prin corepsondență ar trebui să fie primele puncte de negociere, acum când Iohannis are în spate un sprijin popular masiv. Președintele știe că dacă nu va face încă de la început, chiar dacă nu peste noapte, lucruri vizibile, încrederea în el va scădea. Autostrăzile și celelalte promisiuni mai palpabile vor fi mult mai greu de pus în practică, fiindcă guvernul Ponta mizezează încă pe redistribuirea sărăciei, nu pe investiții mari. Și aici Klaus Iohannis ar putea avea un cuvânt de spus, dacă va reuși să aducă investitori germani, cum a spus în campanie, în așa fel încât, să-l pună cumva pe primul ministru în fața faptului împlinit.
Nu va fi ușor să-l oblige pe Victor Ponta să lucreze în folosul țării și nici nu se va putea bizui pe cuvântul unui om, care până acum s-a priceput mai mult să mintă și să jongleze cu realitățile convenabile pentru el, decât să-și respecte cuvântul dat. Nu va fi ușor să se confrunte cu o majoritate, care s-a dovedit din 2012 încoace pusă pe rele, dacă nu gândește fiecare mutare cu mult înainte decât cea a adversarilor săi. Și cel mai greu s-ar putea să-i fie să trateze cu politicieni despre care știe că vor dori să-l păcălească, să-l ducă de nas, să-l facă să se încreadă în ei, pentru ca la momentul potrivit să-l lovească pe la spate.
Scenariile suspendării nu s-au terminat odată cu epoca Băsescu și chiar dacă nu sunt iminente, ar trebui luate în calculele noului președinte. Precedentul creat în 2007 și repetat în 2012 arată felul în care gândește majoritatea aflată în spatele lui Victor Ponta și chiar o parte dintre foștii săi colegi de partid. E adevărat, pe de altă parte, că mogulii media care au sprijinit cu toată forța loviturile date împotriva lui Traian Băsescu sunt acum slăbiți de anii de pușcărie primiți, ceea ce nu înseamnă că “sistemul ticăloșit” a fost pus pe butuci și că mișcările, mai mult sau mai puțin vizibile, împotriva unei justiții independente sunt anihilate.
Iohannis are în față perspectiva colaborării dificile cu PSD sau a pactizării cu o majoritate, care vrea în continuare să scape de DNA. O preluare a puterii de către marele PNL, pare greu de imaginat în absența unor greșeli fatale venite dinspre partidul lui Victor Ponta, fiindcă diferența dintre actualul arc guvernamental și opoziție este de mai mult de 100 de parlamentari. Și e dificil, anevoios și nesănătos să-i convingi pe toți aceștia să schimbe barca. Sarcina președintelui este cu atât mai complicată cu cât nu are experiența “sistemului” și a “prietenilor” care vor în fiecare moment să-l saboteze, să-l lase în offside, să-l pună deliberat în situații ingrate.
Deocamdată Crăciunul ne arată un Klaus Iohannis gata să joace calm și cu hotărâre cartea care i s-a dat pe 16 noiembrie. “Masiv ca un cal lipițan de munte, primarul sibian să sperăm că nu va fi și un cal troian, prin care pe poarta Cotroceniului să se strecoare alte găști de derbedei”, scria Florin Tudose în Psihopolitica, (Editura All, 2014, p. 75).
