Printre liderii PDL este normal să te proclami „reformist”, dar, în acelaşi timp, să ai reflexe fanariote. La fel de firesc este să te pretinzi un exponent al schimbării clasei politice, dar să fii de acord cu nepotismul.
Întrebat luni seară la TVR de ce şi-a numit consiliera în funcţia de consul general la Barcelona, în condiţiile în care aceasta nu face parte din Corpul Diplomatic (şi nu a absolvit Institutul Diplomatic), Emil Boc a oferit o explicaţie halucinantă:
„Doctoratul în relaţii internaţionale, experienţa de consilier de stat de mai bine de doi ani de zile, faptul că e specialist în drept sunt argumente mai mult decât suficiente pentru ca (n.r. – Cynthia Curt) să ocupe o poziţie în acest domeniu”.
Argumentele premierului pot fi considerate întemeiate. Dar nu aici, în Uniunea Europeană, sau nu acum, în 2011. Emil Boc ar fi trebuit să explice, mai degrabă, de ce sunt făcute „excepţii” de la lege atunci când trebuie promovată o persoană susţinută de la cel mai înalt nivel politic. Asta pentru că în Legea privind Statutul Corpului Diplomatic şi Consular scrie, negru pe alb, că una dintre condiţiile necesare pentru ca o persoană să intre în corpul diplomatic o reprezintă absolvirea Academiei Diplomatice sau promovarea cursului de admitere în Corpul Diplomatic şi Consular al României. Evident, există şi excepţii, după cum a ţinut să ne precizeze Ministerul Afacerilor Externe, condus de Teodor Baconschi:
„Pentru funcţia de şef de misiune diplomatică sau consulară pot fi propuse pentru numire, în mod excepţional, personalităţi ale vieţii publice”.
Într-o ţară în care politicienii mint sau încalcă legile cu aceeaşi uşurinţă cu care beau apă, promovarea „peste rând” a consilierei lui Boc poate părea firească. Gestul devine însă de-a dreptul jignitor pentru români dacă ţinem seama de faptul că a fost pus la cale de două persoane care pretind, de dimineaţă până seara, că vor să reformeze România.
Chiar sâmbătă, la Convenţia Naţională a PDL, Emil Boc a dat semnalul desprinderii partidului de baronii cu imagine pătată (grupul BVB) şi s-a declarat apărătorul principiilor de integritate.
Proaspăt ales în funcţia de prim-vicepreşedinte al PDL, Teodor Baconschi se consideră, la rândul său, un reformator al clasei politice. Iată ce declara ministrul de Externe într-un interviu acordat României Libere, în luna februarie, referitor la candidatura sa la poziţia de prim-vicepreşedinte al partidului:
„Mi se pare că ar fi o schimbare de faţadă şi incompletă dacă platforma creştin-democrată pe care o reprezint ar rămâne la coadă. E nevoie de un semnal puternic pentru a arăta că PDL se schimbă. Am transmite un excelent semnal şi partenerilor noştri europeni din PPE”.
O regulă de bun-simţ ar spune că, înainte de a te declara reformator, trebuie mai întâi să reformezi ceva. Nu este de ajuns să te uiţi dimineaţa în oglindă şi să te vezi mai frumos şi mai plin de intenţii bune decât ceilalţi. Reformator trebuie să fii mai întâi la locul de muncă, la Guvern, şi apoi la partid.
Un prim semnal ar fi ca, atunci când eşti premier, să eviţi să călăreşti legea doar ca să-ţi recompensezi apropiaţii cu funcţii publice. Iar dacă eşti ministru de Externe, ar trebui să ai grija ca posturile care presupun o specializare înaltă şi o răspundere mare să fie date doar oamenilor care le merită. Chiar dacă asta presupune riscul de a ieşi din graţiile şefului politic.
Problema celor doi este aceea că nu au statura politică pentru astfel de gesturi. Problema noastră este că aşa arată „reformiştii” în România.
