Teodor Baconschi ar putea deveni unul dintre liderii PDL acceptaţi de toate fracţiunile acestui partid, dar drumul său spre politica mare este riscant, dacă în ecuaţia viitorului sunt puse şi eşecurile celorlalţi foşti miniştri de Externe care au intrat pe scenă.
Toţi oamenii influenţi din PDL ştiu că partidul are nevoie urgentă de un lider cu anvergură, care, chiar dacă nu va putea tracta partidul după modelul Traian Băsescu, să poată lua măcar startul în competiţia cu liderii PSD şi PNL din pole position. Fostul ministru de Interne Vasile Blaga a transmis acest mesaj într-un interviu pentru „Gândul”, avertizând că va candida la preşedinţia PDL dacă „lucrurile vor evolua spre o tensionare a relaţiilor de partid”. Secretar general al PDL şi bun cunoscător al felului în care interacţionează activul de partid, Vasile Blaga i-a arătat şi lui Emil Boc pista pe care trebuie să evolueze, spunându-i fără ocolişuri că nu-l va susţine la preşedinţia PDL dacă vrea să păstreze în acelaşi timp şi funcţia de premier. Tabloul se va mai modifica până la Congresul PDL, care ar trebui să aibă loc cel târziu până în luna februarie 2011, dar deocamdată unul dintre cei mai puternici oameni ai partidului a schiţat următorii paşi: preşedintele partidului nu va mai fi premier, fiindcă trebuie pregătite alegerile din 2012; accesul la funcţii mari nu va mai fi la fel de facil ca în cazul Elenei Udrea, despre care spune, fără să o nominalizeze însă, că „la reuniunile partidului încearcă să marcheze puncte lovind în alţi colegi”; platforma liberală, condusă de Valeriu Stoica, este tolerată, dar rolul pe care îl va juca va fi tot mai mic: „Când pornim la discuţii cu PNL, tare sunt convins că PNL nu va vrea să stea de vorbă cu domnul Stoica”.
Vasile Blaga şi Adriean Videanu, cei care se află acum la manetele PDL, încearcă să găsească un lider care să fie omul lor sau cel puţin să le lase această impresie, care să împace toate taberele partidului, dar care în acelaşi timp să fie şi pe gustul preşedintelui. Blaga nu-şi doreşte probabil preşedinţia PDL, dar ameninţă cu o eventuală candidatură tocmai pentru a-i ţine departe pe cei care trebuie ţinuţi departe. Pentru el, ca şi pentru Videanu, e mai convenabil să stea în spatele viitorului preşedinte, mai cu seamă pentru că şi unul, şi celălalt s-au îmburghezit pe seama tranziţiei încâlcite, mai au multe de ascuns, dar şi de spus. Amândoi sunt de acord că în viitorul nu prea îndepărtat PDL trebuie să aducă în bătălia cu liderii PSD şi PNL un personaj mai puternic, mai matur, mai bine pregătit decât sunt acum Victor Ponta şi Crin Antonescu. Unul dintre favoriţii celor doi baroni este actualul ministru de Externe, Teodor Baconschi. Blaga şi Videanu ştiu că Teodor Baconschi nu poate fi refuzat de nici una dintre facţiuni: nici de linia veche şi dură din PDL, nici de gruparea strânsă în jurul Elenei Udrea, nici de intelectualii cârcotaşi, mereu nemulţumiţi de moralitatea dubioasă a afaceriştilor politici şi nici de Traian Băsescu, primul care l-a promovat pe actualul ministru de Externe, care, în perioada 2005-2006, i-a fost consilier pe probleme politice la Cotroceni.
Fost ambasador la Vatican, Lisabona şi Paris, Teodor Baconschi are relaţii în cancelariile europene şi a învăţat repede care sunt pârghiile pe care trebuie să le folosească în politica internă. Ca toţi miniştrii de Externe, are o imagine bună, dar, la fel ca predecesorii săi, este extrem de vulnerabil în luptele din vitrinele televizoarelor, unde diplomaţia şi discursul elevat au fost de mult înlocuite cu răcnete şi lovituri sub centură. Meleşcanu, Geoană, Diaconescu, toţi coborâţi din fotoliul Ministerului de Externe, au făcut în cele din urmă politică de mâna a doua.
