Nimic n-a fost întâmplător nici în trecutul recent, când justiţia s-a apropiat periculos de mult de libertatea lui Dan Voiculescu, aşadar, de ce ar sta lucrurile altfel acum, după ce procurorii DNA i-au convins pe judecători să-l încarcereze preventiv pe „locotenentul” Varanului, Sorin Alexandrescu, şi după ce luni de zile au interceptat dialoguri delicate pentru familia Voiculescu?
Prin urmare, cum cele două demisii din Parlament ale fondatorului PC nu au avut nici o secundă legătură cu poveştile vânătoreşti cu care Voiculescu şi-a ameţit alegătorii şi telespectatorii Antenelor, ci cu goana disperată din calea justiţiei, de ce am crede astăzi că părăsirea ţării de către turistul Dan Voiculescu, în contextul arestării directorului Antena Group, îmbracă aura unei călătorii banale de afaceri?
Există deja precedentul lui Becali, care şi-a luat bilet, dus, de două ori înaintea unor posibile condamnări. Prima oară a ajuns în Dubai, dar pentru că osânda l-a ocolit a revenit în ţară. A doua oară a vrut să aterizeze în Israel, dar a decolat spre Rahova.
Oricât de deştept va încerca să o dea la întors pe blogul personal (şi a avut o asemenea tentativă) sau prin intemediul propriului trust media (care s-a înhămat deja la munca de jos cerută de patron), Dan Voiculescu ştie foarte bine că la capătul văii pe care a început să alunece îl aşteaptă prăpastia.
Că asta înseamnă scoaterea sa definitivă din joc, din punct de vedere politic, din punct de vedere penal sau amândouă, rămâne să ne lămurim în perioada imediat următoare.
În mod normal, însă, având în vedere comportamentul PSD şi al lui Victor Ponta din ultima perioadă, dar şi problemele reale cu justiţia ale fondatorului PC (cel puţin dosarul ICA şi, mai nou, şantajul la RCS&RDS), şansele ca exilul lui Voiculescu să fie şi politic, şi carceral sunt, teoretic, ridicate.
Pe partea politică, îmi permit să anticipez că la anul pe vremea asta, în preajma celor două runde de alegeri – europarlamentare şi prezidenţiale – configuraţia va fi mult diferită de cea din prezent şi deloc favorită turnătorului Felix.
Până atunci, însă, recenta arestare a lui Sorin Alexandrescu va putea face lumină asupra câtorva aspecte: şansele pe care le poate avea astăzi pregătirea unei campanii de mobilizare populară, după modelul ianuarie 2012; în acest context, puterea reală a Antenelor; apoi, divizarea trustului Intact, în ceea ce priveşte limitele până la care poate funcţiona ataşamentul faţă de patronul de presă ajuns într-o situaţie extremă; în fine, testul politic.
Să o luăm cu începutul. Emisiunea-amiral a televiziunii-amiral a trustului Intact, în materie de propagandă, şi mă refer aici la Sinteza zilei, a început deja fezandarea publicului.
După luni de zile în care coabitarea Ponta-Băsescu şi tensiunile Ponta-Antonescu au creat derută în politica editorială a postului şi l-au obligat să se concentreze mai mult pe subiecte benigne – cu actori, cântăreţi de operă şi şlagăre, dezgroparea unor nostalgii şi altele asemenea – Mihai Gâdea şi-a transformat, „întâmplător”, emisiunea de duminică seara într-un „Dacă doriţi să revedeţi…” de la Piaţa Universităţii 2012: aici o faţă însângerată, acolo nişte jandarmi în acţiune, mai un fum de lacrimogenă, mai un drapel fluturat de insul bărbos devenit vedeta Antenelor în perioada respectivă şi, peste toate, banda galbenă care titrează, ca în vremurile bune, Regimul Băsescu, împotriva românilor.
Iar o nesperată orientare în politica externă i-a permis lui Gâdea să fie pe fază cu ceea ce se întâmplă de câteva zile în Turcia, aşa că a transformat protestele de la Istanbul şi restul ţării în povestea posibilă a unor noi violenţe şi în România.
Dacă pentru lupta politică trustul lui Dan Voiculescu a scos anul trecut toate armele din rastel pentru a declanşa şi întreţine o isterie mică pe care să o prezinte ca pe o revoltă la care ar participa milioane de oameni, de ce ar fi slugile Varanului mai sfioase tocmai când şeful care le-a cumpărat costume de firmă îşi riscă libertatea şi, evident, tot ceea ce credea că a câştigat în materie de influenţă politică, economică şi asupra justiţiei?
Tonul de pe parcurs şi colajul cu care s-a încheiat emisiunea lui Gâdea sunt doar începutul unei perioade în care Antenele vor încerca să amorseze din nou bomba socială.
Dar nu lipsa de jenă a vedetelor Antenei 3 în a se face preş în faţa celor mai perverse pofte ale boss-ului ce le plăteşte va fi cel mai interesant de urmărit, ci care sunt şansele de reuşită ale unui asemenea demers.
Condiţiile din vara lui 2013 diferă, totuşi, de cele valabile în iarna şi apoi vara lui 2012. Traian Băsescu, USL, PSD, PNL, PDL – toţi şi toate s-au schimbat între timp.
Şi nici trustul Intact nu este, cel puţin nu în prezent, atât de intact.
Poate că a trecut neobservat – dar asta nu-l face şi lipsit de însemnătate – episodul de zilele trecute, când Mircea Badea a sărit la gâtul colegilor din Antena 1, pe motiv că nu s-au sufocat suficient de grija directorului săltat, apoi arestat de procurorii DNA.
E drept, ca răspuns la urletele specifice ale acestui personaj ieşit din peştera televiziunii, vedetele Antenei 1 s-au strâns ad-hoc într-un platou şi, sub bagheta/beţişorul de urechi al Simonei Gherghe s-au străduit, dar neconvingător, să mimeze solidaritatea cu şeful prins cu şantajul de către procurori.
În felul său, însă, Mircea Badea are dreptate. Lucrurile se văd diferit în Antena 1 faţă de Antena 3 şi invers. Dar şi rolurile, ca şi atenţia patronului sunt diferite.
Dan Capatos şi Simona Gherghe, de pildă, sunt importanţi în ecuaţia îndobitocirii programatice a românilor, din care Dan Voiculescu scoate şi bani, şi influenţă.
Pentru asta, „distinşii” realizatori de care pomeneam mai sus au contracte şi sunt plătiţi regeşte, căci mizeria umană pe care trebuie să o promoveze, deversând-o în spaţiul public, necesită un spor gras de ruşine. Dar cam atât.
Statut privilegiat au, în schimb, Mircea Badea, Mihai Gâdea, Dana Grecu sau Radu Tudor. Pe lângă banii încasaţi sub toate formele, ei se bucură, spre deosebire de personaje precum Capatos sau Gherghe, şi de atenţia personală a jupânului.
De ce? Pentru că ei şi Antena 3 fac toată munca pe care partidul de buzunar, PC, n-a fost niciodată în stare să o realizeze.
Din când în când, stăpânul îi mai ia cu el prin străinătate; deseori, mimează atâta amabilitate încât îşi face poze cu ei şi le dă voie să şi le posteze pe bloguri sau paginile personale de Facebook; pe alţii îi mai împrumută şi cu banii de vilă sau maşină scumpă.
Dar tratamentele diferite de tratamente diferite au parte.
Cam aşa se traduce azi atitudinea diferită a celebrităţilor din cele două mari televiziuni ale mogului plecat urgent din ţară după arestarea „locotenentului” său.
Pot părea chestiuni derizorii, dar nu sunt.
În caz că Dan Voiculescu va considera că trebuie să profite mai mult ca oricând de pe urma imperiului său media, în sensul exercitării presiunilor publice necesare, fiecare kilogram de vedetă pe care o ţine sub contract şi fiecare televiziune, ziar sau revistă pe care le deţine vor fi esenţiale în economia strategiei de victimizare.
Or, în cazul Intact, „unitatea” de tip USL este ultimul lucru de care va avea Voiculescu nevoie. Este vorba de acea unitate exagerat de prezentă – în vorbe, dar cu desăvârşire lipsă – în fapte.
Dacă televiziunile lui Voiculescu vor demara o campanie de „deşteptare” a românului, sperând să obţină cel puţin ceea ce s-a întâmplat în ianuarie-februarie 2012, vom avea în sfârşit ocazia să vedem cât sunt de puternice, în realitate, Antenele Varanului.
Pot ele „trezi” publicul, sunt ele capabile să influenţeze acea masă critică de la care poate fi răscolită o întreagă societate? În fine, sunt Antenele voiculesciene mai mult decât instrumente de şantaj politic?
Evident, pe toate astea le vom afla în caz că domnul Gâdea&Co. vor continua cum au început duminică seara şi, extrem de important, în caz că PSD va juca la off-side.
Pentru că, jucând astfel, social-democraţii vor priva Antena 3 de un nucleu larg şi dur de români care votează PSD şi nu PC, care pun urechea la ce zice Ponta, iar nu Voiculescu şi care constituie astăzi grosul celor pe care sondajele îi prezintă ca fiind mulţumiţi de „liniştea” rezultată din coabitarea premier-preşedinte.
Dacă în campaniile sale Antena 3 ar putea avea succes fără se bazeze pe electoratul PSD, grijile lui Voiculescu ar fi ceva mai puţine.
Cum, însă, această televiziune, plus sora ei, Antena 1, plus fratele ajuns piele şi os, Jurnalul Naţional, nu au fost în stare să ducă Partidul Conservator dincolo de procentul umilitor şi nefolositor de 2%, personal cred de pe acum că puterea imperiului media al lui Dan Voiculescu stă exclusiv în şantaj şi deloc în capacitatea de a influenţa, cu adevărat, opinia pubblică, evident, în proporţie relevantă.
În concluzie, până vom vedea cum vor evolua lucrurile pentru Dan Voiculescu şi orientarea pe care încearcă să o dea acesta României, cert rămâne un lucru.
Acela că, pentru el, momentul în care începe să simtă adierea rece a justiţiei este cel mai prost de când există USL. Din cel puţin trei motive: 1. Dosarul de şantaj în care este implicat directorul Antena Group va afecta serios afacerile din media ale lui Voiculescu;
2. Sprijinul politic este cel puţin incert. Pe de o parte, nu se poate baza pe un PNL al cărui lider este în cădere liberă în sondaje şi ai cărui miniştri sunt marginalizaţi în Guvern. Pe de alta, nu se poate bizui pe un PSD şi un Victor Ponta ale căror priorităţi sunt să câştige de unii singuri alegerile europarlamentare şi prezidenţiale şi care au nevoie, până vor trece campaniile electorale, de linişte socială şi o economie cât de cât pe picioare. Două obiective care, însă, nu pot fi atinse în lipsa unei colaborări reale cu partenerii strategici ai României şi, implicit, în lipsa respectării pactului semnat cu Traian Băsescu;
3. RTV, concurentul Antenei 3 în materie de propagandă, manipulare şi dezinformare, devine un competitor care va conta tot mai mult şi în ceea ce priveşte ratingul. Controlat de un apropiat al premierului, RTV are potenţialul de a disloca, pe bază de afinităţi politice, o parte a telespectatorilor până acum fideli Antenei 3.
În sânul familiei Voiculescu, vizionarea nu va fi deloc plăcută.
