Dan Voiculescu este istorie. Condamnarea sa în dosarul ICA este iminentă, dar aceasta va fi doar începutul. Bulgărele de acuzații de șantaj crește din ce în ce mai mult și, în final, îl va face una cu pământul.
Pe măsură ce ancheta va avansa este de așteptat să apară și mai multe mărturii ale numeroșilor oameni de afaceri și patroni de agenții de publicitate care au cotizat de frică la trustul său de rackeți mediatici. Ele vor alimenta o suveică de dosare penale care îl vor lega definitiv, întocmai cum i s-a întâmplat și celuilalt mogul „invincibil“, Sorin Ovidiu Vîntu, cu care multă vreme s-a aflat în competiție. În curând, meciul lor se va juca pe cine reușește să adune mai puțini ani de închisoare.
Chiar și Voiculescu știe că a sosit momentul ieșirii din scenă. Amenințările sale sună din ce în ce mai dogit, iar rățoiala securistică se îndreaptă doar spre cei care nu au nici un cuvânt de spus asupra a cât de mult timp va sta, până la urmă, după gratii – Traian Băsescu și Monica Macovei. La restul, la oamenii momentului, mai mult cerșește îndurare decât mârâie. Laudă completul de judecată, serviciile de informații și le reamintește că el nu mai este oligarh, ci „doar un pensionar“. Cu toate acestea, se declară pregătit să piardă. Când nu îi tremură genunchii, se întreabă cum i-ar sta ca martir.
În milogeli, Voiculescu îi copiază la virgulă pe Vîntu și pe Becali. Și aceștia au început prin a batjocori statul, spunând că nu este suficient de puternic pentru a-i pune cu botul pe labe, și au ajuns unul să-și coasă buzele, iar celălalt să recite, ca o flașnetă, din Scripturi. „Dom’ Profesor“ (semidoctul acesta agramat este și el doctor în științe, evident, și a predat mai bine de zece ani la ASE!) nu a ieșit decât cu un picior din faza de negare și nu știe dacă să o apuce direct spre acceptare sau să zăbovească puțin într-o depresie amestecată cu schizofrenie.
Pentru că iată ce confesiune publică făcea, luni, stăpânul celui mai mizerabil trust de presă: „Vreau să vă spun că în această dimineaţă sunt mai trist. În momentul în care încetăm să fim oameni lucrurile sunt mai triste. O televiziune a intrat cu bocancii în viaţa privată a doamnei avocat Rădulescu, avocata pe partea comercială a GRIVCO. A fost atacată în viaţa privată. E dureros când nu mai suntem oameni şi când intrăm într-o mocirlă…“.
Da, el, Voiculescu, vizitiul hoardei deșănțate de la Antena 3, deplânge atacul la viața privată. Chiar a uitat că maimuțoii pe care îi instigă zilnic împotriva statului de drept au difuzat imagini cu judecătorul Cristi Danileț alături de o tânără, pe care au prezentat-o drept amanta sa, și l-au acuzat de pedofilie, deși era vorba de fiica acestuia?! Ce poate fi mai josnic decât asta? Chiar și-a pierdut și ultima brumă de minte și rușine, de își permite să vorbească de mocirlă?
Mocirla mediatică este brandul trustului său de presă, iar duhoarea atacurilor mizerabile împotriva instituțiilor și a persoanelor care nu au fost dispuse să-i plătească taxă de protecție prin imunitate și tăcere nu va dispărea nici după ce își va primi sentința. Indiferent cu câte televiziuni occidentale, prestigioase, dar lihnite după bani și indiferente la abaterile etice, se va asocia.
Seria linșajelor mediatice împotriva demnitarilor, a înalților funcționari, a magistraților și a jurnaliștilor care l-au înfruntat îi va marca pentru totdeauna pe cei care i-au fost complici. În același timp, va rămâne și o cicatrice pe obrazul politicienilor care nu doar că le-au tolerat, dar au și profitat de pe urma lor.
În acest punct se găsesc, cu adevărat, singurele întrebări care ar trebui să ne mai preocupe în legătură cu Dan Voiculescu. Ce se va întâmpla cu imperiul său după ce el va ajunge la închisoare? Va fi distrus sau va fi preluat și folosit mai departe de altcineva? Să luăm, pe rând, trustul media și restul activităților.
Este evident că Antena 3, mașina de propagandă pe care Dan Voiculescu a închiriat-o, de-a lungul anilor, tuturor politicienilor incapabili să câștige voturi prin forțe proprii, este cea mai valoroasă proprietate din portofoliul său.
Pe de o parte, cu ea, spun procurorii, a făcut bani buni din șantaj, iar pe de altă parte, cu ajutorul minciunilor și calomniilor picurate de Gâdea și compania zi de zi, a obținut avantaje politice. Care, în final, se traduceau tot în bani. Este suficient să te uiți la harta demnitarilor plasați în Guvern și administrație de partidul de carton al lui Voiculescu pentru a înțelege că ținta sa era tot branșarea la domeniile cu acces la cele mai consistente surse de bani publici.
Bătrânul turnător nu ar fi primit nimic din plăcinta guvernării dacă nu ar fi oferit la schimb aparatul său propagandistic. Ar fi ajuns USL vreodată la putere fără mistificările grosolane regizate de Antene în iarna lui 2012? Ar mai fi guvernat PSD astăzi dacă Antenele nu i-ar fi luat partea în momentul despărțirii de PNL? Ar mai fi ajuns Tăriceanu să joace rolul de aspirator de trădători din PNL pentru asigurarea majorității necesare PSD fără o înțelegere cu Voiculescu, care i-a atras sprijinul Antenei 3?
Oricât de evident manipulator este corul de furii și lingușitori de la Antena 3, forța ei este redutabilă, iar acest lucru se vede cel mai bine în anii electorali. Și cum 2014 este unul extrem de important, pentru că marchează finalul perioadei Băsescu și începerea uneia noi, la fel este și sprijinul Antenei 3. De aceea, pentru PSD, singurul partid mare ce poate beneficia de sprijinul acestei televiziuni, condamnarea lui Voiculescu are o miză imensă.
După cum am mai scris, partidul lui Victor Ponta are oricum probleme să identifice și să atragă cele 3 milioane de voturi care îi lipsesc, diferența între cât a obținut la europarlamentare și cât îi trebuie pentru a-și adjudeca finala pentru Cotroceni. Dacă nu își securizează sprijinul trupei lui Gâdea, PSD va pierde sigur lupta pentru președinție, pentru că până și voturile obținute la europarlamentare vor fi puse sub semnul întrebării.
PSD știe foarte bine că se află deja în al treilea an de guvernare și că prețul electoral pe care îl va plăti pentru că deține puterea va fi mare. Este suficient ca Antena 3 să nu se implice în cosmetizarea rezultatelor guvernării și vor fi probleme. Dacă – varianta de coșmar – Voiculescu continuă să își dirijeze lacheii de după gratii, prin intermediul fiicei, și va dori să se răzbune pe PSD pentru că nu i-a atacat pe cei care îl vor băga la zdup, este suficient ca televiziunile sale să arate tot ce au promis cei aflați acum la putere pe vremea când erau în opoziție și PSD va pierde fără drept de apel.
Victor Ponta va fi prins între ciocan și nicovală. Pe de o parte, sprijinul Antenelor îi va fi vital lui sau oricui candidează la președinție din partea PSD; pe de altă parte, nu are ce face, concret, împotriva instituțiilor. Nici măcar retoric nu își permite să le atace, pentru că asta l-ar aduce din nou în conflict cu „bunul său prieten Duane Butcher“ sau cu succesorul acestuia, Dean Thompson.
Poate tocmai de aceea unii lideri PSD încearcă acum imposibilul. Și anume, să cultive la maximum, prin diverse metode, prietenia cu cele mai vocale vuvuzele de la Antena 3, astfel încât, când va veni momentul, acestea să ignore eventuala comandă de atac și răzbunare a patronului lor și să își vadă de propriile interese. Dacă așa vor sta lucrurile, nu ar fi exclus să asistăm la un război de secesiune în interiorul Antenelor, între loialii lui Voiculescu și cei ai PSD-ului. Este inutil să amintim cât de riscant este jocul social-democraților. Dacă ar rata o astfel de „lovitură de televiziune“, Realitatea și B1 la un loc nu le-ar cauza nici pe departe atâtea pagube cât ar face-o foștii lor tovarăși de platou.
Cea mai convenabilă variantă ar fi, evident, ca Voiculescu să le rămână aliat și după ce va fi condamnat. Să își înghită amarul și, întocmai ca Adrian Năstase și mulți alții, să aștepte cu privirea dincolo de zăbrele vremea „liberării“. Adică, să fie cointeresat să sprijine victoria candidatului PSD ca pe singura sa șansă de a ieși repede din închisoare și poate chiar de a beneficia de o albire totală a cazierului. Lucru perfect posibil dacă viitorul președinte va dori să îl recompenseze.
Un argument în favoarea unei decizii de a colabora în continuare cu PSD ar putea fi și viitorul dosarului în care fiica sa ar putea fi, la rândul său, condamnată. Dosar ce ar putea fi finalizat în mandatul viitorului președinte. Acesta este biciul din negocierea cu Voiculescu. Zăhărelul este chiar soarta imperiului său economic.
După cum devine din ce în ce mai limpede lecturând acuzațiile procurorilor din dosarele de șantaj sau privind modul în care ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, dator cu bani la Voiculescu, i-a pus pe tavă cele 2.600 de hectare din Giurgiu, marele capitalist depinde ombilical de stat. În clipa în care îi vor fi tăiate absolut toate capilarele infiltrate în instituțiile publice, imperiul său de carton se va topi precum televiziunea Euforia sau Antena 2 – nu prea e rentabil să șantajezi bucătari, coafeze și dresori de câini, probabil.
Prin urmare, și dacă justiția și serviciile de informații își vor face datoria până la capăt, față de lege și față de viitorul României, supraviețuirea imperiului Voiculescu va rămâne, într-o bună măsură, în mâna politicienilor de la putere, așa cum a fost și până acum, inclusiv în timpul guvernării PDL. Pentru că le va lua multă vreme magistraților să transforme în dosar penal fiecare operațiune de extracție a banilor publici în folosul lui Voiculescu, eficiența distrugerii unui imperiu mafiot va depinde de voința politică. Cum este puțin probabil ca ea să existe, în final totul va depinde, din nou, de determinarea justițiarilor de a presa mai departe clasa politică să abandoneze complet „soluția imorală“.
Dacă uzina securisto-mafiotă a lui Voiculescu va continua să supraviețuiască și după condamnarea căpeteniei, poate chiar sub alți proprietari, alimentată cu bani și contracte drenate de complicii lor din politică și administrație, înseamnă că ne bucurăm degeaba. Pentru că nu oamenii ca Voiculescu sau Vîntu sunt cu adevărat problema, ci SISTEMELE pe care în egală măsură le-au creat și i-au creat. Câtă vreme ele sunt preluate de altcineva, întregi sau pe bucăți, nu câștigăm nimic decisiv.
Distrugerea SISTEMELOR construite imediat după 1990, prin care instituțiile statului, companiile publice și mecanismele democratice au fost confiscate de nucleul de activiști și securiști care i-au supraviețuit lui Ceaușescu, trebuie să fie ținta finală a noii garnituri de lideri ai României. Voiculescu este doar un succes de etapă.
