Tot mai mulţi dintre cei care militează în stradă împotriva exploatării cu cianuri a aurului de la Roşia Montana devin “anti-capitalişti” şi “anti-imperialişti”, după modelul anarhiştilor care protestează la majoritatea întâlnirilor la nivel înalt ale FMI, NATO sau G-8. Cine va profita de această convertire? Şi mai ales cine va încerca să ţină flacăra aprinsă în stradă, chiar şi în situaţia, puţin probabilă, în care se va rezilia contractul cu Roşia Montana Gold Corpaoration (RMGC)?
Vocea Rusiei dă un răspuns ocolit acestor chestiuni atunci când le reaminteşte liderilor USL, că ascensiunea lor politică “s-a bazat pe trei piloni: “jos Băsescu”, gazele de şist şi Roşia Montana”. Toate cele trei subiecte sunt importante pentru Moscova. Traian Băsescu pentru că a funcţionat ca un zid împotriva menţinerii şi extinderii influenţei ruseşti în zonă, gazele de şist pentru că exploatarea lor ar putea duce printr-o politică inteligentă la independenţa energetică a României şi problema Roşia Montana, fiindcă ar putea funcţiona ca un experiment socio-ecologic care să blocheze extragerea gazelor de şist şi chiar a finalizării reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Vocea Rusiei, care este finanţată direct de guvernul de la Moscova şi care exprimă adesea părerile Kremlinului argumentează că votanţii USL nu s-au aşteptat la prea multă competenţă din partea guvernului Ponta, dar şi-au pus speranţe în cele trei promisiuni “simbolice”, ratate deocamdată pe linie de liderii socialişti şi liberali.
Cu o zi înainte de primul protest anti Roşia Montana de acum aproape două săptămâni, Vocea Rusiei a luat în discuţie “dispreţul factorului politic faţă de dorinţele cetăţenilor” şi a dezbătut felul încare Victor Ponta ignoră “contractual social” încheiat cu propriul său electorat înaintea alegerilor de anul trecut. Este un avertisment pe care îl primeşte premierul, dar şi un semnal dat străzii, oamenilor care se opun cu bună credinţă unei afaceri negociată pe sub masă de politicieni cu interese transpartinice, care adesea ignoră interesul naţional, în favoarea propriilor mize.
Cum se poate explica faptul că într-un timp atât de scurt opoziţia împotriva Roşia Montana s-a transformat într-un protest la adresa companiilor străine, a regulilor de piaţă şi chiar a sistemului? Este vorba doar despre nemulţumirile tinerilor, studenţilor, intelectualilor şi a celor care înţeleg mai mult decât se cuvine? Sau sunt impulsuri din afară? Sunt lozinci introduse încet-încet într-un mediu revoltat şi nemulţumit de o clasă politică ieficientă şi coruptă? E posibil, ca în stradă, afacerea Roşia Montana să devină în scurt timp periferică, în vreme ce naţionalismul, capitalismul şi companiile străine să ajungă să fie adevăraţii adversari ai protestatarilor din centrul Bucureştiului. Ceauşescu ar fi mândru de ei, dar şi ruşii vor jubila, fiindcă în acest fel vor avea terenul pregătit pentru opoziţia faţă de exploatarea gazelor de şist.
Moscova ar vrea să fie principalul furnizor de gaze naturale pentru România, de aceea se va opune cât va putea şi prin orice metode aducerii la suprafaţă a gazelor de şist pe care acum le explorează americanii de la Chevron. Rusia ştie că mişcarea puternică, formată din studenţii şi intelectualii, care se opun RMGC este credibilă şi că poate fi îndreptată în acelaşi fel împotriva gazelor de şist, acum sau chiar mai târziu după ce se va coace mai bine, iar ingredientele anti-sistem vor fi asimilate cum se cuvine.
Independenţa energetică a ţării este, oricum, de mult boicotată, de diverse guverne, care din neglijenţă, ignoranţă sau rea voinţă au blocat finalizarea Centralei Nucleare de la Cernavodă. E psobili ca şi exploatarea gazelor de şist să fie împiedicată în acelaşi fel, chiar dacă face obiectul politicii energetice, parte a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. Acest lucru ar fi favorizat de un contract ambiguu,care în loc să avantajeze statul român ar aduce beneficii substanţiale doar companiei care exploatează.
