Procurorii craioveni nu s-au sfiit să reinventeze relaţiile de cauzalitate pentru a scăpa un interlop de închisoare, ducând corupţia în justiţie dincolo de limitele raţiunii. Cosmin Drăgan (22 de ani) l-a bătut pe Pavel Pantea (62 de ani), care a murit a doua zi. Procurorii din Craiova nu l-au acuzat pe Drăgan – recidivist, membru al clanului mafiot al defunctului Caiac şi al lui Gigioc – de lovituri cauzatoare de moarte şi nici măcar de vătămare corporală pentru că, la autopsie, medicul legist nu a putut stabili o relaţie de cauzalitate între moartea lui Pantea şi bătaie. Cu alte cuvinte, omul a murit din cauza unui infarct şi, prin urmare, nu există legătură cauzală între lovituri şi deces. Drăgan a fost acuzat de ultraj şi tulburarea liniştii publice. Ceea ce ne aduce, natural, la problema cauzalităţii.
Una dintre greşelile frecven¬te pe care le facem este să cre¬dem că, dacă am stabi¬lit cauza unui fenomen, atunci avem şi explicaţia fenomenului respectiv şi că putem identifica „vinovatul‘‘ pentru producerea acestuia. În realitate, lucrurile sunt mai complicate. De exemplu, de câte ori se prăbuşeşte un avion apar sute de articole de presă care încearcă să investigheze „cauzele prăbuşirii avionului”. De fapt, în investigarea unui asemenea accident nimeni nu se întreabă „din ce cauză a căzut avionul?”, pentru că n-are nici o relevanţă. Toată lumea ştie de ce cad avioanele: din cauza gravitaţiei. Nu e nici un mister aici. Stabilirea cauzei prăbuşirii nu ne este de nici un folos. Este o lege a naturii că lucrurile grele cad.
Motivul pentru care avem totuşi maşini zburătoare este că am reuşit să realizăm sisteme care se opun gravitaţiei. Cu alte cuvinte, presupunem ca de la sine înţeles că un aparat conceput şi construit pentru a zbura exact asta trebuie să facă, deşi ştim că o face contra gravitaţiei. Prin urmare, ceea ce caută anchetatorii ar fi cauza (sau cauzele) pentru care avionul nu a rămas în aer, AŞA CUM AR FI TREBUIT S-O FACĂ! Ei nu caută „cauzele prăbuşirii”, ci fac exact opusul: caută cauzele pentru care sistemele ce împiedică prăbuşirea (naturală) nu au funcţionat. E singurul lucru care are sens.
La fel, este natural ca un bărbat în vârstă şi bolnav de inimă să facă, la un moment dat, infarct şi să moară. Cu o asistenţă medicală corespunzătoare, acest deznodământ poate fi totuşi amânat. Dacă face însă infarct după ce a fost bătut de un tânăr mafiot, atunci obligaţia anchetatorilor, dar şi a medicului legist nu era să stabilească o relaţie de cauzalitate între moartea şi starea de sănătate a victimei, ci între bătaia cumplită primită şi faptul că nu a supravieţuit, AŞA CUM AR FI TREBUIT S-O FACĂ!
Acest demers foarte simplu ar fi fost suficient pentru ca procurorii să identifice FAPTA agresorului, care, în cazul de faţă, nu putea fi încadrată DECÂT ca „lovituri cauzatoare de moarte”.
Poliţiştii, procurorii şi medicii legişti ştiu foarte bine aceste lucruri şi, mai mult, este datoria lor profesională să identifice cauzele, circumstanţele şi condiţiile care pot constitui probe pentru condamnarea în instanţă. Or, eşecurile repetate şi consistente ale „organelor de anchetă” din Craiova de a identifica fapta penală şi a pune sub acuzare agresorul sugerează complicitate şi corupţie generalizată. Una dintre componentele sistemului poate să nu funcţioneze la un moment dat din rea-voinţă sau incompetenţă, dar nu pot eşua toate în acelaşi timp. Se poate emite, cu destulă siguranţă, ipoteza că procurorii craioveni au încercat să şteargă fapta penală invocând cu bună ştiinţă o relaţie de cauzalitate irelevantă pentru caz.
