Noul președinte ar avea nevoie de un guvern de specialiști în așa fel încât fiecare dintre viitorii miniștri să știe exact ce lipsește în domeniul lui și mai ales ce trebuie să facă mai departe pentru a repune țara pe linia de plutire: oameni care pot formula priorități și pot face strategii cu termene, pe care apoi să le și respecte. Klaus Iohannis, care are mai puține datorii politice decât au avut predecesorii săi, ar putea fi primul președinte român care renunță la fraternitățile din interiorul partidelor ce l-au susținut în favoarea criteriilor meritocratice.
Justiția și terminarea reformelor din acest domeniu, în așa fel încât lucrurile să nu mai poată fi întoarse din drum niciodată, este prima urgență a României, chiar înaintea problemei banilor europeni, pe care Bucureștiul îi pierde de 10 ani, fiindcă nici un guvern nu a fost în stare să-i aducă în țară pentru a construi autostrăzi, pentru a renova spitale, pentru a-i investi în educație.
Direcția Națională Anticorupție a pregătit deja terenul pentru o guvernare mai corectă și va fi în continuare lampa de veghe împotriva deraierilor de parcurs, dar ar fi nevoie de un ministru al Justiției care să impună un nou ritm și care să ducă mai departe reformele începute în 2005 – pornind chiar de la Directiva confiscării extinse, pe care Monica Macovei a reușit să o impună în Parlamentul European, dar pe care România ezită să o adopte și să o pună în aplicare, poate chiar pentru a-i mai proteja încă pe oamenii influenți, acuzați de corupție, care și-ar putea pierde averile pe bandă rulantă.
Noul președinte ar avea nevoie de cineva ca Monica Macovei, care știe ce se întâmplă în lume în materie de justiție, care are o listă cu marile lipsuri ale sistemului autohton și care ar putea să traseze o linie clară până la care politicienii au voie să se implice în schimbarea cadrului legislativ anticorupție, în așa fel încât acesta să devină ireversibil.
Monica Macovei are însă acum alte planuri și e greu de crezut că președintele ales ar putea să o convingă să preia în viitor portofoliul Justiției. Intenția ei declarată este să construiască un nou partid, curat, format din oameni care să lucreze pentru interesele naționale, nu pentru propriile interese. Entuziasmul stârnit în campania ei electorală pentru prezidențiale să fie astfel transformat într-o organizație care să crească, să intre în Parlament la alegerile din 2016 și de acolo să schimbe lucrurile. Monica Macovei rămâne o romantică într-o lume a oportuniștilor, chiar dacă știe că germenele corupției este în mod inevitabil inoculat în orice partid politic, oricât de nou ar fi. Dincolo de acest lucru, pentru ca o formațiune să se dezvolte are nevoie de bani și de lideri care să se dedice scopurilor pe care partidul și le propune. Altfel spus, la fel ca armatele, care sunt mai performante atunci când mizează pe profesioniști decât atunci când sunt formate din recruți și rezerviști, și partidele, pentru a avea rezultate, au nevoie să se bazeze mai puțin pe voluntari și mai mult pe cei angajați și dedicați total idealurilor noii formațiuni.
Ar fi mai bine ca Monica Macovei să se arunce în această aventură complicată? Ar putea să-și găsească un alter ego care să pună pe picioare noul partid, în timp ce ea face proiecte anticorupție pentru Parlamentul European? Sau ar fi mai util să fie chemată să conducă Justiția și să intre din nou într-o luptă corp la corp cu politicienii care vor să aibă drepturi mai multe decât cetățenii simpli și care continuă să lucreze mai mult în beneficiul propriu decât în cel public? Ambele variante sunt riscante, pe de o parte fiindcă e greu să impună noi reforme cu o majoritate care are aversiune față de inflexibilitatea ei în privința luptei anticorupție, iar pe de altă parte pentru că succesul unui nou partid depinde de prea mulți factori pe care nu-i poate controla. Diferența este că din poziția de ministru al Justiției ar putea să pună la lucru proiectele pe care le-a formulat deja, în vreme ce efectele unei noi construcții politice sunt de durată, iar probabilitatea succesului este greu de calculat.
