Replierile onorabile, retragerile tactice sau renunțarea la celebritate se întâmplă doar accidental în viața elitelor politice din România. Chiar după ce au experimentat funcții foarte importante în stat și au ajuns la vârsta senectuții, cei care au încă în mâini pârghii de putere, nu vor să le abandoneze.
Mugur Isărescu (67 de ani) și Teodor Meleșcanu (76 de ani) s-au format ca profesioniști în anii de liberalizare ai regimului comunist, după ce au cunoscut și perioada stalinismului autohton. Amândoi au călătorit în Vest în vremea lui Ceaușescu: Isărescu în Statele Unite, Meleșcanu în Elveția. Ambii au studii serioase, Meleșcanu și-a obținut titlul de doctor în relații internaționale la Geneva în 1973, iar Isărescu la București în 1989, în științe economice. Au fost selectați de sistem pentru calitățile lor de diferite feluri: ambițioși, muncitori, loiali celor care i-au descoperit și recunoscători față de instituțiile care au mizat pe ei.
Trecutul lor nu a fost camuflat niciodată cu totul, chiar dacă în spatele carierelor publice se ascund secrete greu de mărturisit. E suficient să citești printre rândurile Cv-urilor pentru a înțelege că între ei și vechiul regim existau anumite complicități și că biografiile lor conțin și omisiuni. Eventualele lor culpe morale n-au putut fi prescrise, dar poate au fost tranzacționate.
Nu e clar până unde deciziile pe care le luau erau ale lor și de unde încolo ale altora, care aveau cheia vieții lor duble. Această bivalență, care la început le-a fost de folos, fiindcă au avut permanent spatele asigurat de mâna nevăzută a sistemului, s-ar putea întoarce astăzi împotriva lor: ceea ce altă dată însemna puterea ministrului de Externe, a șefului spionajului autohton sau a guvernatorului, astăzi ar putea fi slăbiciunea lor.
Dezvăluirile „României libere“ despre colaboraționismul lui Mugur Isărescu ar trebui să le tulbure nopțile și celorlalți care vin din frigul comunist și stau încă pe fotolii confortabile în funcții publice. Nu au fost lustrați, fiindcă în România dosarele lor au rămas în fișete bine închise: unele la serviciile secrete, altele în mâinile unor foști agenți care le aruncă pe piață atunci când trebuie.
E timpul ca acești oameni să se retragă, dacă pot, dacă nu se află încă sub ordin.
Înainte de a pune sub semnul întrebării instituțiile pe care le conduc.
Mugur Isărescu a salvat România de la bulgarizare (1998), de la elenizare (2009) și a încercat chiar să o salveze de politicienii ei ipocriți. E vremea să o salveze de el însuși. E apusul dinozaurilor.
