Alegerile parţiale de duminica trecută din judeţul Neamţ au confirmat- pentru cine avea dubii- cum se câştigă, de fapt, voturile în România şi de ce baronii locali vor fi mereu adevăratele vedete ale partidelor politice.
Candidatul PDL pentru Colegiul uninominal 6 din judeţul Neamţ, Adrian Rădulescu, a obţinut aproape 55% din voturile alegătorilor, surclasându-l astfel pe reprezentantul USL, Liviu Harbuz. În contextul în care Uniunea Social Liberală era cotată înainte în sondaje cu peste 50% din intenţiile de vot, rezultatul de la Neamţ poate fi considerat o mare surpriză. Care lasă loc unei la fel de mari întrebări: de unde această răsturnare de scor?
Răspunsul este în realitate foarte simplu: în timp ce sondajele arată popularitatea (sau dimpotrivă, nepopularitatea) unui partid, rezultatele alegerilor măsoară, cinic şi exact ,eficienţa unei maşinării de vot şi erorile celeilalte. În cazul judeţului Neamţ, baronul local Gheorghe Ştefan a reuşit mai bine decât adversarii de la USL să-şi pună în aplicare planul de câştigare a alegerilor cu tot ce presupune acesta: motivarea primarilor loiali şi mobilizarea oamenilor din partid, pomenile electorale, propanganda politică ilegală, etc. A nu se înţelege de aici că USL a stat cu mâinile în sân, uitându-se cum defilează armatele portocalii către secţiile de votare. A urmat ,cu siguranţă, o strategie similară numai că aceasta nu a funcţionat la fel de eficient precum cea a lui Pinalti.
Alegerile în România se câştigă sau se pierd în cea mai mare măsură de către baronii locali, fie că vorbim de preşedinţi de consilii judeţene, prefecţi sau primari. Este o regulă care se aplică de 20 de ani. Cu o lună înainte de alegerile parlamentare din 2008, reporterii României libere au realizat un experiment care arată cât de importanţi sunt oamenii partidelor de la talpa ţării în câştigarea alegerilor. Jurnaliştii au mers prin mai multe localităţi din ţară şi au pretins că sunt reprezentanţii un politician care vrea să candideze în colegiul respectiv şi care este dispus să plătească bine pentru voturile pe care le va obţine. Mai mulţi primari (de la PDL, PNL şi PSD) s-au arătat dispuşi chiar să-şi trădeze propriile partide şi s-au angajat să-i obţină candidatului nostru fantomă, prin mită electorală (sau cine ştie prin ce mijloace) sute de voturi, contra unor sume de bani semnificative.
Astfel de lucruri trebuie luate în seamă atunci când vorbim de alegeri ca să înţelegem de ce sondajele de opinie nu înseamnă mai nimic în economia rezultatelor obţinute de o formaţiune sau alta.
Chiar dacă Victor Ponta proclamă acum că nu va folosi metodele lui Pinalti, cu riscul de a pierde alegerile de anul viitor, este uşor de bănuit ce se discută în aceste zile în conducerea USL. Cum la fel de uşor de bănuit cu ce argumente vor fi puşi la punct de acum înainte toţi oamenii din PDL care mai îndrăznesc să ceară marginalizarea baronilor din partid.
Sarcina câştigării alegerilor din 2012 va cădea, practic, la fel ca până acum, pe umerii unor oameni ca Pinalti, Flutur sau Falcă (la PDL) şi Dragnea, Oprişan sau Mazăre (la USL). Aceştia sunt oamenii de care nici una dintre cele două forţe politice nu au cum să se lipsească, în ciuda declaraţiilor sforăitoare ale unora sau altora. Iar metodele cu care se va tranşa scrutinul din 2012 sunt cele cu care ne-am obişnuit deja: autobuzul cu votanţi, pachetul cu alimente sau plicul cu bani. Se anunţă, aşadar, vremuri costisitoare pentru partide.
