Celor care nu au inteles la momentul potrivit miza geopolitica a alegerilor prezidentiale, ziua de joi, 4 februarie, le-a oferit inca o sansa de a pricepe de partea cui joaca fiecare dintre primadonele politicii romanesti. Invitatia facuta de presedintele american pentru ca tara noastra sa participe la scutul antiracheta, acceptul prompt dat de CSAT, precum si suita de declaratii politice interne si externe ce au urmat ne spun exact si care este marele castig al votului din decembrie 2009, dar mai ales ce ne-ar fi asteptat daca rezultatul sau ar fi fost cel opus.
Chiar daca nu se mai afla in conflict, ca pe vremea razboiului rece, Rusia, pe de o parte, si Statele Unite, NATO si UE, pe de alta parte, au fiecare interese proprii in aceasta zona. Intr-o mare masura, ele sunt divergente, ceea ce face ca Romania sa fie unul dintre teatrele de lupta unde cele doua sfere de influenta se ciocnesc.
Insa modul in care cele doua forte isi promoveaza interesele difera radical. In timp ce NATO si UE dispun de toate canalele oficiale pentru ca politicile comune sa devina si politici ale Romaniei, Rusia nu poate miza decat pe influente subterane. Dar care pot fi extraordinar de eficiente in a sabota parteneriatul dintre tara noastra si alianta militara sau uniunea din care face parte.
Pentru orice om rational, participarea Romaniei la scutul antiracheta nu poate fi decat benefica. Parteneriatul cu SUA ofera o protectie militara suplimentara care nu presupune nici un risc in plus fata de cele asumate deja prin intrarea in NATO, prin participarea cu trupe in Afganistan si Irak, prin contributia la lupta antiterorista. Aceste angajamente ne-au pus de mult pe lista neagra a celor care privesc lumea libera ca pe un inamic, fata de care scutul antiracheta asigura o protectie binevenita. Ca atare, nu exista nici un argument pentru ca un politician de buna-credinta sa se opuna unui asemenea proiect.
Si, cu toate astea, Ion Iliescu, fost presedinte si in continuare unul dintre cei mai influenti oameni politici, se declara impotriva si sugereaza ca ar trebui organizat un referendum pentru a valida aprobarea data deja de CSAT. Atat timp cat sunt bine cunoscute sentimentele majoritatii romanilor fata de Statele Unite si toate sondajele de opinie din ultimii 15 ani arata ca suntem una dintre tarile in care America se bucura de cel mai solid suport, exista vreo sansa reala ca un astfel de referendum sa nu fie validat de cetateni? Evident ca nu. Iar Ion Iliescu stie foarte bine asta. Dar pentru el ar fi o mare victorie si sa reuseasca intarzierea materializarii initiativei americane, ori macar sa puna pe agenda publica un semn de intrebare fata de acest parteneriat. Exact cum s-a multumit sa-i arate lui Traian Basescu ca poate sa-i orchestreze suspendarea daca doreste, desi era sigur ca la referendum acesta va fi reinstalat in functie cu o majoritate zdrobitoare.
Intre actiunile lui Ion Iliescu, scolit in tinerete la Moscova, si pozitia Rusiei exista un paralelism izbitor. Kremlinul stie ca nu are drept de veto asupra initiativelor SUA sau NATO. si, cu toate astea, de cate ori vine vorba de initiative ale acestora in tarile vecine, tonul declaratiilor sale belicoase creste pana la nivelul dinaintea perestroikai. Pe ce se bazeaza? Pe celelalte parghii, neoficiale, pe care le detine pentru a obstructiona initiativele occidentale. Iar declaratii precum cea a lui Iliescu, menite sa puna sub semnul intrebarii consecventa politicii romanesti fata de aliatii sai, ii vin manusa. Priviti cu atentie si veti descoperi ca fiecare reactie "de ingrijorare" a Rusiei primeste un ecou la fel de "ingrijorat" de la Bucuresti. Cum este ingrijorata Rusia, cum se ingrijoreaza si un politician sau un jurnalist roman. Coincidente care semnaleaza influenta pe care Moscova inca o are in Romania, cartea pe care o joaca cu abilitate pentru ca nimic din ce se intampla aici sa nu se faca fara a se tine cont de parerea ei.
Ion Iliescu nu este singur. Anul trecut s-a aflat in spatele lui Mircea Geoana in cursa prezidentiala. Astazi il sustine pe Nastase pentru functia de presedinte al PSD. Surprinzator, atat Geoana, cat si Nastase s-au declarat prompt si fara echivoc in favoarea scutului. Ar mai fi facut-o insa daca ar fi fost ei la putere? Ar fi avut taria sa aprobe rapid in CSAT oferta americanilor daca "tatuca" ar fi spus "niet"? Raspunsul ni l-a dat chiar Mircea Geoana. La cateva ore dupa ce salutase aprobarea data de CSAT, cel ce a fost la un pas de a deveni presedintele Romaniei si-a "nuantat" pozitia, intr-o interventie la Antena 3, sincronizandu-se cu Ion Iliescu: "Astfel de decizii nu se pot lua pe picior, trebuie sa stim ce avantaje avem, cat costa. (…) Nimic nu este gratis. Exista si riscuri. Poate sa traga din Iran, poate sa ne loveasca si pe noi".
Oare ce ar mai fi ramas din parteneriatul nostru cu SUA si NATO daca, in ziua in care Romania a primit propunerea de a participa la scutul antiracheta, Mircea Geoana, din pozitia de presedinte si sef al CSAT, ar fi dat raspunsul pe care l-am citat mai sus? Mai exista vreun dubiu asupra a ceea ce ar fi decis (inca) liderul PSD daca ar fi avut de ales intre a nu-i supara pe aliatii nostri sau pe rusi?
