Perspectivele sunt sumbre pentru Grecia și nu au cum să se anunțe a fi roz nici pentru Uniunea Europeană, implicit, nici pentru România.
Puterea nou instalată la Atena a mers în alegerile de duminica trecută cu o agendă deschisă de închidere a granițelor ei europene și de răsturnare a rolului său în arhitectura euro-atlantică.
De la idealul fără rezerve asumat, cel de a păcăli nu numai cetățenii, ci și creditorii țării, și până la ținta „pragmatică“, aceea de a se apropia până la alipire de Rusia lui Vladimir Putin, Syriza și liderii ei comunisto-populiști vor tulbura apele nu doar în Mediterana, ci, inevitabil, și în Marea Neagră.
Practic, ceea ce s-a întâmplat de curând în Grecia ilustrează cu asupra de măsură modul în care o țară se poate îndrepta singură spre colaps într-un moment de slăbiciune al istoriei sale (în cazul de față, contextul crizei economice de după 2008); respectiv modul în care o țară, una singură, poate deveni un pericol palpabil pentru celelalte state de pe un continent întreg.
Riscul contagiunii, ca și potențialul disfuncțiilor pe linia mecanismului de luare a decizior în interiorul UE sau chiar al ieșirii Greciei din UE, nu trebuie sub nici o formă subevaluate.
Iar pentru Moscova e un adevărat cap de pod.
Un amestec toxic – corupție endemică la vârful politicii, un stat nereformat și infiltrarea masivă a rețelelor de influență și spionaj rusești în domeniile-cheie ale societății – a produs, la momentul potrivit, o basculare care se va lăsa cu efecte pe termen lung și care acum e greu de cuantificat.
E drept, predecesorii actualei puteri de la Atena au, cu vârf și îndesat, motive să se autoflageleze în piața publică pentru dibăcia cu care lăcomia și iresponsabilitatea lor au parcat patria lui Aristotel pe buza prăpastiei.
Dar asta e o altă discuție.
În cazul Greciei, să reținem, deci, nu e vorba numai de faptul că niște populiști, aparent fără limite în populismul lor, pot da de gard cu economia locală, ci de faptul că într-un punct sensibil al Europei Occidentale vor începe să-și facă de cap niște extratereștri care urmăresc să obțină mult, mult mai mult.
Vor răsturnarea unei ordini „expirate” și înlocuirea ei cu una cu sânge proaspăt.
După părerea mea, ordinea pe care extraterestrul-șef, Alexis Tsipras, și nava sa de aventurieri intergalactici încearcă să o pună cu picioarele în sus e cea a statului de drept, a societății deschise, ca și a economiei de piață. Și, ar trebui să ne-o șoptească intuiția, Tsipras&Co. doresc cu ardoare să-și internaționalizeze demersul.
De altfel, acest soi de „cosmopolitism” curge în vinele oricărei orânduiri comuniste – nu cred că în cazul Greciei de azi s-ar mai putea vorbi despre alt gen de proiect de țară.
Programul lor, ca și primele acțiuni pe care le-au anunțat, unele chiar inițiat, în săptămâna care a urmat scrutinului din 25 ianuarie, nu lasă loc de interpretări „altfel”.
Tot ceea ce victorioasa extremă stânga de la Atena le-a pus alegătorilor pe masă a fost un amalgam de promisiuni științifico-fantastice.
Din nefericire, narațiunea livrată a prins în mreje un electorat pe care o criză grasă și o garnitură de lideri slabi l-au convins definitiv că himerele sunt astăzi mai credibile decât cifrele.
Cu siguranță, grecii – inclusiv cei care au votat Syriza sau alte tumori de acest gen, altfel bine primite la Moscova – vor regreta la un moment dat alegerea făcută.
Evident, părerile de rău vor fi tardive.
Cine se așteaptă ca explozia produsă la scrutinul de duminica trecută să aibă viața scurtă a unui foc de artificii amarnic se înșeală.
Promisiunile bombastice vor ține în șah spiritele amorțite încă mult timp.
Greaua moștenire va putea fi invocată ani de zile de către noii lideri, iar asta fără prea mari eforturi de imaginație. Conspirația internațională care a urmărit să pună sfânta Grecie în genunchi va deveni, cine știe, subiect de film propagandistic.
În fine, ajutorul substanțial pe care Putin, în caz că nu va fi înfrânt cât mai curând, îl va livra omuleților săi verzi de la Atena, din nou, va influența jocul politic și starea de spirit a națiunii la fel de mult pe cât a făcut-o când acești omuleți verzi, conduși de tânărul Tsipras, se aflau pe baricada scurtei lor opoziții.
Cu o datorie care înspăimântă chiar și o economie ca America, noua conducere a Greciei promite creșteri la pensii de ordinul a zeci de procente, sute de mii de locuri de muncă noi, reangajarea bugetarilor concediați pe timp de criză, lapte, miere, belșug pe toată linia, ca și controlul statului binefăcător pe tot ceea ce mișcă – de la bănci, la companii.
Înțeleg deja că primele demersuri au fost puse pe șină, iar statul grec va începe să-și planteze oamenii în posturile de top management din marile bănci, iar modelul de business tip all inclusiv a devenit paria (la coș, deci, cu redutele capitalismului din economia națională).
Bineînțeles că statul condus de tovarășul Tsipras nu va intra în băncile respective ca bandiții ordinari, cu pistol la cingătoare și cagulă pe obraz.
Nu, va acționa „elegant”, modificând legislația ca la croitorie.
Pe partea cealaltă, Syriza și partenerii săi de alianță promit o alianță strânsă cu Federația Rusă, căci, nu-i așa?, visul european e mort, făcându-i pe greci să juiseze cu zâmbetul pe buze la gândul că vor conduce lumea, ca hegemon mai mic cățărat pe umerii hegemonului celui mare.
Numai că, după cum istoria, drăguța, ne învață, Statul nu se va mulțumi să se oprească la „draci” ca băncile și mediul de afaceri.
După ce va fi terminat de pus ordine acolo, Statul va trece la următoarea etapă.
Căci, nu-i așa?, simțul datoriei va deveni mai mare ca datoria externă a țării, ca atare același Stat va începe să pună ordine și în dezordinea presei, apoi a fiecărei familii, în general, să regelementeze după pofta inimii păcătoasa libertate.
În Grecia, drumul lung, dar sigur, spre o nouă dictatură a fost deschis în uralele a milioane de cetățeni, care au văzut în Syriza și în mântuitorul Alexis Tzipras salvarea salvărilor.
E doar o chestiune de timp până când inevitabilul va deveni realitate.
Atât e de aproape momentul acela în care Puterea va justifica punerea călușului în gura presei care nu respectă linia oficială și a oricărei alte forme de disidență cu argumentul suprem – acela potrivit căruia altfel nu își poate pune în practică programul de pogorâre a bunăstării – încât îți dă înfiori!
E atât de aproape momentul în care „agenturilii străine” vor deveni obiect de ură cotidiană – cum era la București înainte de 1989 și la Moscova înainte de 1989, dar și după, în mandatele lui Vladimir Putin – încât te doare mintea când te gândești că grecii au votat cum au votat la scrutinul de duminică!
Bunăstarea la care grecii visează azi, sub Syiriza, nu doar că nu va veni, dar noua formă pe care o va îmbrăca absența ei îi va costa mai mult decât cel mai caustic program de austeritate.
Gândiți-vă măcar o clipă la economia Greciei.
Turismul este principala lor sursă de cash, bugetul statului atârnând de un număr de străini ce se apropie, anual, de cel al locuitorilor României.
Este o cifră uriașă.
Știu, așa ceva e greu de imaginat pentru noi, românii.
De un sfert de secol visăm la dezvoltarea turismului pe plaiul nostru „binecuvântat de Dumnezeu”, pentru a sfârși în fiecare an să ne trezim la realitate în mașina sau charter-ul care ne duc spre una dintre sutele de plaje și miile de livezi de măslini ale Greciei.
Imaginați-vă, însă, cum va fi pentru greci când se vor confrunta fie și cu o reducere cu “numai” 30 de procente a numărului de turiști care până acum le țineau în fir de păr economia.
De acord, e foarte probabil ca, în funcție de zelul cu care Syriza își va implementa programul, prăbușirea acestui sector să fie chiar mai drastică.
Și cu un acces mai restrâns la piețele internaționale – pe fondul imprevizibilității, al închiderii țării, al noilor politici de alianțe – și cu un turism în picaj, garanțiile că pensiile vor crește, job-urile se vor înmulți, iar bunăstarea va fi mai limpede ca apa Mediteranei vor avea consistența gelatinei sub șenila unui tanc rusesc.
Sigur, Putin știe și el asta, dar omuleții verzi pe care i-a ajutat să preia puterea la Atena sunt acolo tocmai pentru a-i păcăli pe greci că gelatina și tancul rusesc sunt noile coloane ce pot reda Greciei măreția furată de hulpavul Occident.
