Unei persoane publice din România îi este aproape imposibil să se compromită definitiv în ochii societății, indiferent cât de multe orori comite în cariera sa. A furat o fabrică sau din toată economia, au murit oameni din cauza deciziilor sale incompetente sau corupte, a fost prins în flagrant cu șpagă de sute de mii de euro? Nici o faptă nu este cu adevărat gravă în țara noastră pentru ca un politician sau orice alt personaj cunoscut să iasă de pe scenă. E nevoie doar să treacă puțin timp pentru ca indivizi toxici să revină cu tupeu și să ne ceară încrederea. Iar noi să le-o oferim, ca niște captivi.
Lista celor de care nu ar mai fi trebuit să auzim, dar care apar în fața noastră ca niște microbi rezistenți la antibioticele societății este atât de lungă, încât e mai sănătos să nu o parcurgem acum. Sunt suficiente cele mai recente exemple pentru a demonstra teoria că în România nu te poți compromite niciodată definitiv.
Cristian Popescu Piedone a fost oprit din încercarea sa de a reveni la Primăria Sectorului 4 doar de o decizie judecătorească. Marian Vanghelie, cu peste 25 de capete de acuzare de la DNA, și-a depus oficial candidatura pentru un nou mandat. Iar Robert Turcescu, retras din presă după circul autodeconspirării ca ofițer al unui serviciu secret, vrea acum să îl urcăm pe una dintre cele mai importante poziții politice din România, cea de primar al Bucureștiului.
Dar problema nu e că acești oameni fără caracter apar mereu și mereu – e oarecum firesc, din moment ce nu au caracter. Problema e că noi îi acceptăm.
La doar cinci luni de la tragedia Colectiv, de care Piedone este responsabil cel puțin moral, iar procurorii susțin că ar putea fi vinovat și legal, fostul primar al sectorului 4 era creditat, într-un sondaj Sociopol, ca unul dintre cei mai apreciați edili din București. 48% din cei chestionați au declarat că au în continuare încredere în Cristian Popescu.
O mare parte din sectorul 5, condus timp de 16 ani de Marian Vanghelie, se zbate în sărăcie și mizerie. În mahalalele din Rahova și Ferentari circula deja ca o glumă faptul că primarul începea asfaltarea străzilor cu doar un an înainte de alegeri, să nu uite cetățenii că face treabă. În sectorul 5 nu se deszăpezeau străzile iarna, iar blocurile au fost vopsite multicolor cu ceva ani în urmă, fără a mai fi reparate. Cu toate acestea, din sondaje reiese că și acum Marian Vanghelie are cele mai mari șanse să revină în fruntea sectorului, 33% din respondenții cercetării Sociopol precizând că l-ar vota pentru un nou mandat de primar. Desigur, nu am uitat de marjele mari cu care trebuie privite aceste sondaje, dar, chiar și așa, încrederea e uriașă într-un personaj care tocmai din poziția de primar a luat șpăgi de aproape 90 de milioane de euro pentru a acorda contracte preferențiale.
Robert Turcescu a fost jurnalist în ultimii 15 ani. Dar, potrivit propriilor declarații, a fost mai mult decât atât. În 2014, cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, a afirmat public că a activat ca “locotenent colonel sub acoperire”. După această dezvăluire, s-a retras din presă și televiziune, iar orice om normal s-ar fi așteptat ca situația să rămână așa. Dar normalitatea nu e normă în România, așa că Robert Turcescu a revenit nici mai mult, nici mai puțin decât în poziția de candidat al Partidului Mișcarea Populară pentru Primăria Capitalei.
Apoi, nici nu a început bine campania electorală, că opinia publică a fost frapată deja de inexplicabila avere a unui fost jurnalist: 11.000 mp de terenuri, o casă, patru apartamente în Bucureşti şi unul în Piteşti, 18 conturi bancare cu aproximativ 1.300.000 lei, 173.279 euro şi 12.170 de dolari, acţiuni la OMV Petrol, Romgaz, Oil Terminal, Albalact, SNTGN Transgaz şi la alte aproximativ zece companii.
Dar în ciuda tuturor acestor bile negre, cu ajutorul lui Traian Băsescu, Robert Turcescu tot va strânge o parte din încrederea și voturile bucureștenilor.
În România e aproape imposibil să te compromiți, spuneam la început. Dacă vă gândiți la multele exemple din jurul nostru, veți ajunge la aceeași concluzie. Aici e nevoie doar de un obraz foarte gros ca să rămâi în prima linie publică. Pentru că destui români sunt înțelegători cu hoții, mincinoșii sau ticăloșii din politică și din viața publică în general.
