Toleranța față de corupție, față de oamenii care se descurcă pe lângă legi și regulamente e adânc înfiptă în fibra poporului român și am simțit asta pe cont propriu. Cazul de mai jos s-ar putea constitui într-una dintre explicațiile pentru reacția moale a cetățenilor atunci când vine vorba de a protesta față de derapajele politicienilor ori ale funcționarilor publici. Desigur, s-a impus la manifestări „Corupția ucide“, dar acesta tinde tot mai mult să rămână doar atât, un slogan.
În 2010, aflat în Târgu-Mureș, un oraș pe care nu-l cunoșteam aproape deloc, am intrat din greșeală cu autoturismul pe care-l conduceam pe interzis pe o stradă cu sens unic. Era noapte. Mi-am dat seama imediat și am vrut să dau înapoi pentru a intra pe drumul corect, dar nu am mai putut pentru că o patrulă de poliție s-a și postat în spatele mașinii în care mă aflam cu un coleg. Le-am explicat agenților că am greșit drumul pentru că nu-l cunoșteam, că am oprit imediat ce am realizat asta, după numai un metru, și că mă pregăteam să mă întorc. Polițistul s-a arătat inițial neînduplecat, ceea ce până la un punct a fost atitudinea corectă. Necunoașterea drumului nu mă disculpa pentru încălcarea legii rutiere. Dar corectitudinea agentului a ținut doar două minute. „Mergeți la mașină și vedem noi“, mi-a comunicat acesta. Am revenit la autoturism, unde colegul meu mi-a explicat că e clar că polițistul ne va cere șpagă. Exact așa s-a întâmplat, dar între timp am pornit un reportofon. Mi-a cerut fără ocolișuri 150 de lei pentru a mă sancționa cu avertisment în loc să îmi rețină permisul de conducere. Derutat – nu mi se mai ceruse niciodată atât de brutal șpagă până atunci –, am plătit și am primit doar avertismentul. Dar nu m-am putut împăca cu situația, așa că am decis să îl reclam penal pe polițist, mai ales că aveam și înregistrarea audio.
Decizia mea a fost întâmpinată cu un val de critici din partea unui număr uimitor de mare de cunoscuți. Mi s-a spus că reacția mea e prea dură împotriva unui singur om și nu va schimba cu nimic lucrurile în societate, mi s-a invocat și resemnarea că toată lumea ia și dă șpagă, prin urmare ar trebui să fiu mai înțelegător, că acel om nu a făcut nimic de neînțeles, mi s-a sugerat și faptul că poate agentul respectiv are salariul prea mic. Dar, peste toate, argumentul suprem a fost că îi fac rău acelui om pentru un nimic de mită de „150 de lei“. (Un argument similar avea să fie invocat de către un celebru moderator TV, Radu Moraru, în apărarea arhiepiscopului Tomisului, IPS Teodosie, căruia i-am oferit împreună cu colegul meu Petrică Răchită, prin intermediari, 850 de euro șpagă în cadrul unei investigații jurnalistice incognito. 850 de euro e o sumă derizorie era, în esență, concluzia moderatorului.)
Dar cel mai uimitor a fost atunci că până și ofițerii de la Direcția Anticorupție Târgu-Mureș s-au arătat sceptici că demersul meu are vreun sens. „Vă spun ceva şi rămâne între noi. A mai fost un caz de genul ăsta. Era vorba de o sumă de bani mult mai mare decât la dumneavoastră. Procurorul a zis: «După ce a dat banii, cum verificăm? E cuvântul unuia împotriva cuvântului celuilalt». Ei nu gândesc ca noi, parcă sunt avocaţii diavolului“, m-a lămurit o doamnă ofițer.
În fine, am mers mai departe cu demersul meu, justiția s-a mișcat totuși, iar respectivul agent a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Dar recunosc că toate privirile urâte pe care le-am primit atunci, prea multele poziții de dezaprobare de care m-am lovit m-au făcut să nu mai vorbesc niciodată de acest subiect până azi. Am început să mă simt vinovat: dacă îi făcusem omului acela rău, într-adevăr? Până la urmă, ce am rezolvat? – mi-am spus. Cel mult agenții rutieri din Târgu-Mureș nu au mai luat șpagă o săptămână, speriați că umblă unul cu un reportofon prin oraș.
Deși societatea românească a făcut progrese evidente pe drumul cel bun către anticorupție, mai e mult de lucru până când toleranța la fraudă, văzută ca o cale de a te descurca în viață, va fi eliminată din mentalitatea noastră. Dar esența acestui text e alta; nu e menit să sugereze că trebuie să ne resemnăm. Din contră, trebuie să ne asumăm că, într-adevăr, lupta cu țara corupției e grea, dar suntem obligați la încăpățânare și perseverență pe acest drum, indiferent de obstacolele de pe parcurs.
