Miza dosarului în care premierul României este urmărit penal depășește cu mult dimensiunea politică măruntă pe care i-o atribuie Victor Ponta sau interpretările fantasmagorice pe care le răspândesc propagandiștii plătiți să-l victimizeze.
Numai cineva terifiat de pierderea avantajelor pe care le are prin prezența lui Ponta în fruntea Guvernului poate prezenta începerea urmăririi penale împotriva sa drept o lovitură de stat. Așa ceva este o absurditate câtă vreme justiția nu poate nici suspenda un prim-ministru și nici nu-l poate obliga să demisioneze.
Decizia demisiei îi aparține în exclusivitate, în timp ce suspendarea o poate face doar președintele țării, dacă așa consideră de cuviință, după începerea urmăririi penale pentru fapte comise în timpul mandatului. Iar decizia de suspendare, dacă s-ar ajunge la așa ceva, președintele nu o poate lua discreționar, ci în baza unei legi, a răspunderii ministeriale, care a fost votată în Parlamentul României. Așadar, suspendarea unui premier nu o poate face justiția, nici un procuror, nici un judecător, ci doar președintele țării, în baza unei legi scrise și adoptate de politicieni.
Scenariul diversionist cu lovitura de stat dată de anumiți procurori, mână în mână cu anumiți oameni din servicii, mână în mână cu anumiți politicieni, a fost conceput exact pentru a ascunde miza reală a inculpării premierului: un nou test de maturitate și de atașament față de valorile și principiile democrației de tip occidental pentru stat și clasa politică românească.
Dar și un nou test de atașament față de interesul național pentru bătrânii păpușari ai acestei țări, marii beneficiari ai jafului la scară industrială practicat după 1990 și promotori ai liderilor de mucava, precum Victor Ponta, prin care își asigură perpetuarea controlului asupra României.
Există vreun om serios care să se îndoiască de soliditatea acuzațiilor pe care le aduc procurorii cuplului Ponta-Șova? Nu cred! Este suficient să lecturezi articolul „Avocații deștepți ai energiei“, publicat pe 6 martie 2009 de „România liberă“ și care a stat la baza actualului dosar DNA în care premierul este urmărit penal, pentru a înțelege că este vorba de o afacere penală. A fost prima dezvăluire publică făcută despre jecmănirea complexurilor energetice Rovinari și Turceni prin contracte de asistență juridică oneroase
Față de articolul de acum șase ani, din „România liberă“, procurorii au mai adăugat la dosar numeroase mărturii și documente care probează că statul a încheiat un contract foarte păgubos pentru el și foarte avantajos pentru casa de avocatură a lui Șova. În plus, probe solide și declarații ale angajaților lui Șova care demonstrează că el și Ponta au încercat să șteargă urmele infracțiunilor comise – calculatoare distruse, acte întocmite fictiv care să dea o aparență de legalitate unor sume încasate fără nici o justificare.
Încă o dată, nu cred că există vreun om lucid și de bună-credință care să nu admită că procurorii sunt sută la sută acoperiți în decizia lor de a începe urmărirea penală împotriva foștilor parteneri de afaceri, deveniți ulterior colegi în Guvern, Ponta și Șova. Până și lui Ponta i-a luat două zile până să pronunțe cuvintele-cheie, care i-ar fi venit instantaneu pe buze unui inocent, victimă a unui abuz: „sunt nevinovat“. A spus-o de-abia duminică, după ce două zile nu a făcut decât să-l plagieze pe Ceaușescu – „nu dau socoteală decât în fața Marii Adunări Naționale!“.
Așadar, dacă nu există nici un argument ca să punem la îndoială justețea deciziei DNA de a începe urmărirea penală împotriva lui Victor Ponta, în ce constă lovitura de stat?
Într-un singur lucru, potrivit liderului PSD și tuturor celor care îl susțin: în faptul că DNA a îndrăznit să deschidă dosar celui mai proeminent reprezentant public al SISTEMULUI – acea rețea inițiată de bătrânii păpușari, foști ofițeri de Securitate și lideri ai statului comunist, și întărită cu o armată proaspătă de politicieni controlabili, oameni de afaceri de fațadă și funcționari corupți, oportuniști, care nu dau doi bani pe interesul omului de rând, pe care i-au finanțat și promovat în funcții-cheie în ultimii 26 de ani.
Închipuita lovitură de stat este de fapt o reală lovitură împotriva statului subteran și a reprezentanților vizibili ai SISTEMULUI.
Este pentru SISTEM o surpriză că Ponta este corupt până la os, după cum reiese din documentele procurorilor? Nici vorbă! Exact de asta a și fost promovat. Lăcomia și disprețul total față de lege, față de interesul țării și față de soarta semenilor sunt „calitățile“ care l-au transformat într-un servitor de lux al SISTEMULUI.
De asta l-au racolat, de asta l-au folosit în operațiuni sensibile (Megapower), de asta l-au însurat într-o familie de încredere, de asta l-au promovat (lupta pentru șefia PSD, formarea USL, nominalizarea ca premier), de asta l-au sprijinit când i-a fost mai greu (acuzațiile de plagiat, deconspirarea ca ofițer acoperit, înfrângerea la prezidențiale, vindecată cu un mic dezmăț în Dubai), de asta îl sprijină și acum.
SISTEMUL respiră, aspiră resurse și se reproduce prin carcasa lui Victor Ponta, pe care o parazitează temporar, până ce va expira complet din punct de vedere politic. După care vor căuta o altă gazdă pe care să o paraziteze și care să îi ajute să-și perpetueze specia.
SISTEMUL ține cu dinții de Ponta pentru că încă mai are potențial politic (doar i-au pus la dispoziție o formidabilă mașinărie de propagandă!), dar și pentru că nu și-au găsit altă gazdă pe măsură. Câteva foste gazde sunt fie la închisoare, fie la un pas de a ajunge acolo, la fel ca și câteva potențiale alternative la Ponta – Dragnea, Oprescu.
Dacă ar fi fost după Ponta, ar fi demisionat încă din noiembrie anul trecut. Ar fi făcut-o și vineri, fără ezitări, după cum îi și sugerase lui Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene. Tăria psihică, rezistența la presiune nu sunt punctele sale forte. Când cade, se prăbușește.
SISTEMUL, însă, nu îl lasă. Pentru că încă nu i-a găsit înlocuitor, dar și pentru că își dă seama că lovitura dată lui Ponta îi vizează pe ei, pe sforarii din umbră. Nu este nici pe departe prima lovitură pe care o încasează, dar se tem că ar putea fi una fatală. Se tem că momentul luptei decisive, pe care o simt de ceva vreme apropiindu-se din ce în ce mai mult, a venit.
Cine se războiește cu SISTEMUL? Instituțiile scăpate de sub controlul său datorită susținerii solide și consecvente primite din partea partenerilor strategici.
Când publicam, acum 12 ani, în „Evenimentul zilei“, articolele colegei mele Ondine Gherguț despre jaful operat de tandemul Tender-Iancu la RAFO, lupta noastră era una de Don Quixote. Nici o instituție nu avea interes să preia dezvăluirile unor jurnaliști și să le transforme în dosare penale. SRI era în mâna lui Timofte, lacheul lui Vîntu, PNA în mâna lui Amărie, Înalta Curte în mâinile rețelei Voicu-Costiniu.
De aceea a și fost pronunțată sentința definitivă care îi condamnă pe Tender la 12 ani și pe Iancu la 14 ani de închisoare fix în ultima zi înainte ca faptele să se prescrie. Din cauza timpului pierdut de ofițeri de informații și magistrați a căror misiune era să protejeze marii infractori, nu să-i pedepsească.
Și atunci exista un trinom sereiști-procurori-judecători, doar că misiunea lui era să țină de șase marilor golani ai țării. Și atunci existau jurnaliști care știau că există un trinom, însă doar câțiva îndrăzneau să-I critice. Restul, ciuguleau liniștiți de pe jos firimiturile care cădeau de la ospățul mafiot. Și evident că nu aveau nici dileme morale și nici nu observau imensul complot îndreptat împotriva adevăraților români „rupți în fund“.
Câtă vreme erau parte din el, complotul era acceptabil. Câtă vreme trinomul nu aresta sponsorii de presă și lăsa niște marafeți să se scurgă în buzunarele scribilor, trinomul era bun! Atât de bun încât mulți dintre criticii săi de azi participau cu entuziasm la informările „cu circuit închis“ la care erau convocați.
Timp a fost irosit și după dezvăluirea din 2009 a „României libere“ despre afacerile tandemului Șova-Ponta (fost avocat al lui Tender). Punerea sub acuzare a celor doi s-ar fi putut face mult mai devreme dacă ar fi existat mai mult curaj din partea unor conducători de instituții, altfel cu merite incontestabile în asanarea clasei politice și a administrației.
Din fericire, însă, după numirea Laurei Codruța Kövesi în fruntea DNA și după preluarea președinției Înaltei Curți de către Livia Stanciu, performanța s-a îmbunătățit considerabil. Iar SISTEMUL a pierdut două redute vitale.
În acest context, este evident că miza reală a crizei care tocmai a început nu o constituie debarcarea și condamnarea lui Ponta, ci îndepărtarea completă a oamenilor SISTEMULUI de la conducerea țării. Iar confirmarea acestei mize ar putea fi că viitorul premier nu va fi un alt Ponta, ceva mai spălat și poate mai puțin lacom, dar la fel de bine controlat de statul subteran. Ar putea fi un premier radical diferit de tot ce am avut până acum.
Susținerea de care se bucură DNA și Înalta Curte, dar și serviciile de informații, din partea partenerilor externi pune SISTEMUL în fața unei alegeri extrem de dificile. Dacă aleg să tacă și să accepte cu capul plecat urmărirea penală a lui Ponta și, implicit, demisia sau suspendarea sa, știu că scoaterea lor totală și definitivă de la butoanele politicii și ale statului este inevitabilă și că va veni foarte curând.
Antonescu s-a retras, Dragnea la fel, iar dacă sunt trași pe linie moartă și Ponta și Blaga și încă alți cinci-zece lideri, anul viitor am putea avea nu doar alte garnituri de conducere la vârful partidelor, dar și mulți alți funcționari în poziții-cheie în stat și un Parlament destul de diferit față de tot ce a fost până acum.
În nici un caz nu va avea loc o revoluție în calitatea oamenilor ce ar putea conduce de la anul România – de unde să iei rapid, peste noapte practic, mii, zeci de mii de oameni de caracter, profesioniști și experimentați?! Dar va fi o schimbare suficient de importantă ca să decupleze SISTEMUL de la marile surse de bani ale statului și să-i îngreuneze enorm misiunea de a mai păstra monopolul asupra puterii. Ar putea fi o schimbare care să permită pentru prima oară în șaptezeci de ani intrarea în politică a unui număr semnificativ de români neînregimentați în casta hrăpăreață.
Dacă SISTEMUL alege varianta a doua, să lupte, știe că războiul va fi, de fapt, împotriva oamenilor integri, sprijiniți de partenerii strategici. Și că va fi o confruntare pe care vor trebui să o înceapă cu o recunoaștere fățișă a faptului că, în trecut, când au bătut palma cu foștii lor inamici din timpul Războiului Rece, deveniți între timp aliați, au mințit când au spus că își doresc ca România să îmbrățișeze modelul democratic occidental.
Și că au mințit și atunci când au spus că au învățat ceva din erorile comise în trecut și că înțeleg că nu pot continua jocul păgubos, distructiv, al lui Ceaușescu, de neutralitate paranoidă, îndreptată atât împotriva Rusiei, cât și a Occidentului.
Șansele SISTEMULUI de a mai întoarce țara în no-man’s-land-ul mizer și sărac de unde au preluat-o de la Ceaușescu sunt infime. Nu doar că nu mai au instituțiile vitale de partea lor, dar oamenii integri nu ar mai înghiți, în final, întoarcerea în trecut. Chiar dacă acum pare anesteziat de viteza cu care se desfășoară evenimentele, nucleul activ al celor ce au votat anti-Ponta în noiembrie se va trezi instantaneu dacă simte că lucrurile derapează.
Întocmai cum și detronarea lui Ceaușescu devenise inevitabilă la finele anilor ’80, la fel de inevitabilă este și eliminarea SISTEMULUI de la pupitrul de comandă. Semnele ofensivei împotriva sa și primele victorii răsunătoare sunt evidente.
Ca și acum 26 de ani, însă, rămâne o singură întrebare la care răspunsul e greu de anticipat: îndepărtarea lor se va face ușor, pașnic, sau greu, în urma unei confruntări dure? Evident, ideal ar fi să se întâmple lin, să avem și noi parte, măcar de data aceasta, de o revoluție de catifea. Nu de alta, dar în cazul în care bătrânii păpușari se vor agăța de putere prețul cel mai mare nu îl vor plăti ei, ci românii.
