Săptămânile trecute, am aflat că nu am cancer. Doctorul m-a sunat şi mi-a spus: „Am o veste bună!”. Din fericire, eram în timpul unui exerciţiu de incendiu la serviciu în acel moment, aşa că nimeni nu a observat că mi-au dat lacrimile.
Am găsit nodulul cu două săptămâni înainte, în timpul unei conferinţe în Africa de Sud. M-am întors acasă mai devreme pentru a face o biopsie, dar laboratorul de patologie s-a mişcat ciudat de lent. Zilele treceau şi nici un cuvânt. În mod clar, medicii au lucrat din greu pentru a-şi da seama exact cât de gravă era starea mea de sănătate. De fapt, aceştia au lucrat din greu ca să se asigure că nu le-a scăpat nici un amănunt înainte de a ajunge la concluzia că tumoarea mea este rară, dar benignă.
Mă pregătisem pentru diagnostic de mai mult de o săptămână … şi, într-o oarecare măsură, de ani de zile, de când citesc toate lucrurile legate de sănătate care apar pe internet. Se pare că înţelegerea şi promovarea sănătăţii constituie un scop important al utilizării tehnologiei informaţiei. Sănătatea implică din ce în ce mai multe numere. Multe dintre aceste numere nu sunt doar probabilităţi medicale, ci se referă la alegerile din viaţa de zi cu zi pe care le puteţi face înainte de a vă îmbolnăvi (sau dacă sunteţi în pericol, aşa cum am fost eu).
Ca director la 23andMe, o companie care analizează genetica clienţilor, şi ca participant la un studiu realizat de Personal Genome Project (http://www.personalgenomes.org/public/3.html # Data_Sets), am studiat modul în care genele influenţează şansele unui om de a se îmbolnăvi de diverse maladii şi cât de mare este impactul comportamentului asupra acestor şanse. Pentru majoritatea oamenilor, în cazul celor mai multe boli, şansele genetice de a se îmbolnăvi sunt mult sub 20%. În plus, indiferent de genotipul personal, puteţi mări sau micşora aceste şanse prin dietă, exerciţii, evitarea stresului, precum şi prin calitatea relaţiilor interpersonale.
Totuşi, există unele ipoteze – şi statistici – în curs de dezvoltare despre modul în care toxinele pe care le întâlnim în lumea modernă afectează sistemul nostru imunitar, care, la rândul său, afectează capacitatea corpurilor noastre de combatere a celulelor canceroase. Orice persoană are celulele canceroase, dar de obicei corpul le distruge, folosind forţa dobândită printr-o alimentaţie corectă, prin exerciţii şi implicare socială. Atunci când organismul este supraîncărcat sau slăbit, cancerul are o şansă în plus de a câştiga lupta, mai ales dacă ai o vulnerabilitate genetică la un anumit tip de cancer.
Înainte de a afla că am scăpat – cel puţin de data aceasta -, începusem deja să cântăresc opţiunile. Nu prezint nici un risc special pentru cancerul de sân, deoarece nu există nici un caz în istoricul familiei şi nici vreun marker genetic cunoscut. Dar acest lucru
es–te valabil pentru multe dintre cele una-din-opt femei care se îmbolnăvesc de cancer de sân în Statele Unite. Având în vedere că eu am aproape 60 de ani, probabil boala nu îmi pune în pericol viaţa (sau nu mai mult decât vârsta de 60 de ani!). Chiar şi fără cancer, mai am, probabil, vreo 30 de ani de trăit, 40, dacă sunt norocoasă.
Dacă aş fi fost o mamă tânără, aş fi dat aproape orice pentru şansa de a-mi vedea copiii cum cresc, dar, fiind o persoană mai în vârstă, sunt mai preocupată de calitatea vieţii decât de durata ei. Desigur, în cazul în care cancerul ar fi fost agresiv, aş fi luat un tratament doar pentru a rămâne în viaţă. Dacă însă ar avansa lent, aş face o operaţie pentru a elimina tumoarea, după care ar urma „aşteptarea vigilentă”.
Poate cel mai important lucru este să înţelegem statisticile – indiferent dacă este vorba de cancer sau de sănătate în general. În cazul meu, lucrurile ar fi stat în felul următor: să presupunem că aveam o şansă de supravieţuire de 70% (adică timp de cinci ani cancerul nu va reveni) dacă mă operam. Chimioterapia şi razele pot reduce recurenţa bolii cu încă 30%. Asta sună destul de mult, până când îţi dai seama că aceste cifre reprezintă şansele tale de supravieţuire, care cresc numai cu nouă puncte, de la 70% la 79%, deoarece reprezintă rata de recurenţă de 30%, care scade de la 30% la 21%.
Aşadar, şansele de viaţă nu cresc prea mult, deşi, poate în momentul în care cancerul reapare, sunt disponibile tratamente mai bune – în timp, durerea şi efectele secundare, cum ar fi bolile de inimă şi tulburările cognitive („chimio-creier”), precum şi costurile de tratament sunt mari.
Eram dispusă să urmez trei ani un tratament agresiv şi să suport potenţialele efecte secundare pe termen lung pentru a creşte cu 10 puncte şansele mele de a trăi fără cancer pentru cinci ani, mai ales dacă nimeni nu ştie care sunt şansele de reapariţie a bolii în 10 sau 20 de ani? Între timp, în cinci ani de acum pot exista noi medicamente, care sunt mai eficiente şi mai puţin toxice, atenuând partea proastă a unei posibile reapariţii a cancerului mai târziu.
Aceste numere pot fi uimitoare, dar ele sunt utile pentru a înţelege. Aproape toată lumea se confruntă, la un moment dat, cu deciziile privind tratamente şi efecte secundare, pentru ei şi pentru cei dragi.
Probabil vă confruntaţi cu astfel de alegeri în acest moment – şi trebuie să le acordaţi atenţia cuvenită. Sunteţi expuşi la un număr mare de boli dureroase şi periculoase, dacă sunteţi supraponderali, sedentari, băutori înrăiţi, singuri sau stresaţi. Chiar dacă nu sunteţi, şi totuşi v-aţi îmbolnăvit, veţi face faţă mai bine la tratament dacă aveţi o stare de sănătate bună.
Este posibil ca valoarea principală a unor servicii precum cele oferite de 23andMe (cel puţin până când cercetătorii vor utiliza aceste date şi altele pentru a afla mai multe despre genetică) să nu fie dată de importanţa detaliilor genetice, ci de modul în care ne concentrăm asupra numerelor. Şi atunci când alegem ce să mâncăm, cât de des să facem exerciţii fizice, şi când încercăm să evaluăm şansele noastre de a ne îmbolnăvi de o anumită maladie, numerele ne fac să ne simţim reali şi actuali.
De exemplu, este uşor să ignori un avertisment vag împotriva diabetului zaharat, dar nu şi faptul că riscul tău de diabet este de 22% (aşa cum este în cazul meu, uşor peste normal), dar că îl puteţi scădea în mod substanţial (aşa cum am reuşit eu) mâncând corect, făcând exerciţii şi aşa mai departe.
Totuşi, mulţi oameni se tem să ştie aceste rezultate, ei nu realizează că sunt doar orientative, că pot fi schimbate şi nu reprezintă un destin imuabil. Aşa cum un student îşi poate îmbunătăţi notele prin studiu sau aşa cum un atlet îşi poate îmbunătăţi performanţele prin antrenament, la fel şi voi puteţi schimba multe dintre numerele care definesc perspectivele stării voastre de sănătate.
Esther Dyson este preşedintele Edventure Holdings şi investitor activ într-o varietate de afaceri noi din întreaga lume. Interesele sale includ tehnologia informaţiei, serviciile de sănătate, aviaţia privată şi călătoriile în spaţiu.
