Dacă nici de data aceasta nu reuşim să-i obligăm pe politicieni să rezolve problema, atunci chiar suntem penibili. Deşi sună cinic, moartea copilului Ionuţ Anghel este cel mai bun moment din lume pentru a scăpa, o dată pentru totdeauna, de câinii maidanezi.
Primarul General, Guvernul sau Parlamentul nu mai pot da înapoi. Nu avem de-a face cu o ciordeală obişnuită din asfaltul care trebuie turnat pe străzi, cu nişte contracte supraevaluate pentru întreţinerea spaţiilor verzi sau cine mai ştie ce şmen peste care se aşterne tăcerea imediat după ce presa uită de el. De data aceasta, sistemul mafiot care conduce cel mai mare oraş din România se face vinovat de moartea odioasă a unui copil. Cei care au văzut fotografiile făcute de Medicina Legală, după moartea lui Ionuţ Anghel, au rămas şocaţi pe viaţă: câinele mâncase pur şi simplu bucăţi din capul copilului. Ştiu, imaginea este şocantă, dar trebuie să spunem aceste lucruri nu din dorinţa de a prezenta senzaţionalul, ci tocmai pentru a nu uita niciodată oroarea care a avut loc în zona Parcului Tei din Bucureşti. Pentru că tocmai asta vor politicienii: să uităm. Vor să uităm, deoarece ei nu au nici un interes real să vadă dispărută o problemă pentru care se alocă milioane de euro anual şi care pot fi direcţionaţi, într-u fel sau altul, către propriile buzunare. Mai vor să uităm şi din motive electorale, de dragul voturilor iubitorilor de animale.
Convocarea unui referendum, promisiunea unei ordonanţe de urgenţă care să permită eutanasierea (care este legală şi acum, dar unii nu vor pur şi simplu să vadă acest lucru) sau dezbarea unei legi pe această temă fac parte din arsenalul obişnuit al politicienilor pentru a ne face să uităm o problemă. Dacă nu suntem vigilenţi, în câteva zile, Oprescu, Ponta şi ceilalţi vor împinge problema câinilor vagabonzi către periferia dezbaterii publice, până ce aceasta va dispărea de tot de pe agendă. Cum s-a întâmplat de atâtea ori, au mari şanse să reuşească din nou.
De data aceasta însă, lucrurile ar putea sta altfel dacă noi, cetăţenii, am vrea să dăm un sens morţii acelui copil de 4 ani. Da, pentru că un copil a murit din vina unor politicieni, avem dreptul şi putem să transformăm această tragedie într-un moment zero al rezolvării uneia dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă marile oraşe. Presa nu trebuie să abandoneze subiectul, iar oamenii trebuie să pună presiune pe autorităţi cum pot ei, chiar şi prin ieşirea în stradă. Dacă astfel vom scăpa pentru totdeauna de maidanezi, Ionuţ Anghel va deveni un erou al zilelor noastre. Peste ani şi ani, ne vom aminti de el drept copilul de 4 ani care ne-a scăpat de câinii vagabonzi. Nu ar fi cel mai frumos lucru pe care am putea să-l mai facem pentru Ionuţ?
Ştiu că mulţi dintre noi se gândesc că nu poţi onora moartea unui copil prin măcelărirea a zeci de mii de câini. Poate e adevărat, dar nu trebuie să ne încărcăm noi conştiinţa cu asta. Dacă singura soluţie va fi eutanasierea maidanezilor, atunci ucigaşii sunt politicienii care timp de 20 de ani s-au prefăcut că rezolvă problema. Soluţiile rezonabile, miloase, ar fi avut efect în urmă cu zece-douăzeci de ani, nu acum când situaţia e scăpată de sub control. Şi da, avem dreptul să cerem chiar şi eutanasierea câinilor, aşa cum avem dreptul să cerem omorârea şobolanilor din oraşe.
Ce ziceţi, vreţi să-l băgăm pe Ionuţ Anghel în istorie?
