Rapirea "originala" a ziaristilor romani urmata de arestarea, eliberarea, fuga si procesul lui Omar Hayssam dau seama despre starea sistemului din Romania, la 17 ani de la Revolutie.
Nu doar despre reforma justitiei, precara sau nu, vorbim in acest caz. Analiza lui aduce pe tapet legaturile oneroase dintre clasa politica si clientela ei, comportamentul si performantele serviciilor secrete romanesti, mai vechi sau mai noi, eficienta politiei, a parchetelor, a penitenciarelor, a serviciilor de medicina, clasica sau legala. Asa cum putem evalua comportamentul comunitatii arabe din Romania, prestatia breslei jurnalistice, reactia societatii civile. Imaginea institutiilor romanesti rezultata din acest puzzle nu e deloc una onorabila.
Asadar, am avut un caz Omar Hayssam, gestionat initial de celula de criza condusa de presedintele Basescu. Ce-am facut cu el? Pentru prima faza putem da nota de trecere institutiilor romanesti implicate: ziaristii rapiti au revenit, teferi si nevatamati. Bonus la reusita a fost contributia la eliberarea frantuzoaicei Florence Aubenas. Din a doua faza incep semnele de intrebare, la care nici procurorii, nici judecatorii n-au raspuns, cel putin public. Ce rol au avut umbrelele politice ale lui Omar – prieteniile si legaturile de afaceri cu pesedisti de frunte, precum Vasile Ion (tatal lui Marie-Jeanne), Viorel Hrebenciuc sau Ristea Priboi, dar nu numai? Ce legaturi exista intre Omar si serviciile secrete romanesti, ante si post-decembriste si, mai ales, cum a reusit Omar, in ciuda supravegherii lor, sa obtina eliberarea din arest si iesirea din tara? E drept, pentru fuga sa au platit cu demisii (sau demiteri?) procurorul general Ilie Botos, seful SRI Radu Timofte, seful SIE Gheorghe Fulga si, macar la nivel de intentie, seful UM 0962, Virgil Ardelean. Tapii ispasitori au fost un medic legist si un procuror, cu sanctiuni punctuale, dar vinile lor nu au explicat cu nimic fuga efectiva din tara a arabului acuzat de terorism. si totusi cum a plecat Omar Hayssam si cu binecuvantarea cui? N-am aflat. si, fiindca nimeni nu a spus adevarul, nici macar la proces, iata ca Omar contraataca: ameninta direct, telefonic, dar si prin avocati cu dezvaluiri zguduitoare in viitorul apropiat, fie la instanta suprema romaneasca, fie la instantele internationale, spune ca n-are nici o vina in rapire, iar adevaratii comanditari se plimba liberi prin Romania. Asta suna clar a santaj si conspiratie si ar putea avea ecou in randul opiniei publice cat timp autoritatile nu reactioneaza. Fugarul – atat de urmarit international incat a devenit vedeta TV – spune ca nu a depus aceste probe pana acum fiindca a asteptat ca justitia sa le gaseasca singura si, pe baza lor, sa-l achite. Iar acum, cand a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare, s-a suparat si le va face publice. Cu siguranta, noi n-am inteles mare lucru din declaratiile lui Omar. Dar cei care se simt vizati de ele pesemne ca vor fi intrat in mare panica. Mai ales ca sirianul a precizat in mai multe randuri ca vina nu este a presedintelui Basescu, care n-ar sti adevarul, ci a celor care l-au dezinformat. Iar acestia nu pot fi decat ofiterii de informatii, mai vechi sau mai noi. Care ofiteri este putin probabil ca au actionat din impulsuri/interese proprii, si nu la comanda unor politicieni prieteni. Pentru acestia, numaratoarea inversa a inceput. Omar e vinovat, dar nu e singurul. si pare decis sa-i traga pe toti dupa el daca nu va fi achitat.
