Nu-i vom spune EBA şi nici fata lui tata, aşa cum o alintă presa de ani de zile, ci pur şi simplu Elena Băsescu, după cum e cunoscută în Parlamentul European. Acolo unde s-a surmenat muncind la cele 1859 de activităţi, majoritatea vorbite. Ambiţioasă nevoie mare, cu egoul dilatat şi bine întreţinut de adulatorii măreţului său tată, doamna Elena Băsescu alege lupta deschisă, fără mănuşi şi sofisticării jucăuşe, ridicînd ştacheta cît de sus i se permite. Şi i se permite. Căci într-o societate fără „prinţipuri” poţi să-i zici lui Pleşu că-i „porc”, „bou” şi „sluga”, iar lui Macovei că nu-i nimic de capul ei, că-i o oportunistă expirată şi netalentată pe deasupra, opera completă a celui mai iubit, care a luat-o de la cratiţa ongistă şi a făcut-o ditamai ministreasa. Elena Băsescu a ales, inspirat aş spune, să se compare nu cu Daciana Sârbu, Adina Vălean sau alte doamne cunoscute, ca şi ea, pentru rubedeniile poleite, ci cu Macovei. Normal c-a lovit-o fandacsia. Firesc zbuciumul scrîşnit, vedetismul opărit, icnetele morale şi sminteala orgoliului ce se cere grabnic ostoit de lauda de sine şi a altora.
Citeşte continuarea articolului în Revista 22.