In Haiti – taram al ritualurilor voodoo, dar si tara calamitata careia Guvernul roman tocmai i-a alocat un impresionant ajutor umanitar in valoare de 50.000 de euro – populatia isi focalizeaza, momentan, toate energiile pe supravietuire. Romania, in schimb, pare a fi renuntat, o data cu aderarea la confortabila zona a UE, complet la focusarea unor deziderate vitale. In prezent, tara este absorbita de paranormal, aparent la mare moda printre politicienii ei. Obsesia "flacarii violet" si lamentarile familiei Geoana despre "atacurile energetice" care ar fi condus la infrangerea electorala a prezidentiabilului pesedist au reprezentat o adevarata mana cereasca pentru posturile tv, deja specializate in a promova trivialitati. La canalele de stiri, tragedia din Haiti abia ca mai era mentionata pret de cateva secunde, pe cand intrebarea logica despre hazardurile seismice din Romania si gradul de pregatire a tarii in fata unei calamitati similare a fost ridicata fie vag si intr-un tarziu, fie deloc.
Apogeul ridicolului jurnalistic a fost atins acum o saptamana, cand hocus-pocus-ul parapsihologic l-a biruit pana si pe presedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, relegat, cu ocazia vizitei sale la Bucuresti, de Realitatea TV intr-un coltisor al ecranului cu ajutorul procedeului split-screen, in timp ce moderatorii si invitatii lor (toti vajnici analisti si politicieni) continuau sa peroreze despre ocultism si atacuri energetice. Ma intreb cum de titanilor din conducerea respectivului post tv nu le-a dat prin cap ca modestul rol actualmente jucat de Romania pe scena europeana putea constitui o tema infinit mai interesanta pentru telespectatori, deja suprasaturati de efectele "flacarii violet"?!
Nicicand oferta celor care se considera formatori de opinie nu a fost mai obtuza si proviciala ca acum. Analistii care se mai dedica evenimentelor politice din SUA au devenit rara avis. Iar recenta declaratie terna a sefului de stat cu privire la relatiile romano-americane sugereaza ca nici acestea nu mai sunt ce au fost. Exista tari precum Germania in care "Obamamania" a atins, uneori, proportii exagerate. Dar Romania a ramas ferita de asemenea exaltari, fiind preocupata strict de propriile-i dramolete marunte.
Asa cum se prezinta situatia in momentul de fata, n-as indrazni sa bag mana in foc ca esecul usturator suferit de Barack Obama si democratii sai in cursa electorala din Massachusetts a ajuns intre timp si la urechile lui Traian Basescu sau ale membrilor principalului partid de guvernamant, desi infrangerea in cauza ar cam trebui sa conduca si in PDL la unele reflectii despre propria ograda.
Aidoma lui Obama, Basescu este perceput drept mascota a partidului sau. Ambii s-au bucurat de cote considerabile de simpatie, ambii si-au vazut popularitatea prabusindu-se – in decursul unui mandat in cazul presedintelui roman, respectiv pe parcursul unui singur an in cazul celui american, in pofida formidabilelor sale calitati de performer politic. Pierderea unui loc senatorial cu valoare simbolica, detinut de reprezentantii familiei Kennedy timp de aproape sase decenii, a reprezentat un dezastru major, o adevarata calamitate pentru democratii lui Obama, confruntat de-acum direct cu scepticismul electoratului american fata de planul sau de trilioane vizand reformarea asigurarilor de sanatate.
Pentru prima oara, un al doilea mandat nu-i mai pare defel garantat – decat, eventual, pe meleaguri germane, in conditiile in care ar decide sa emigreze intr-acolo. De ce s-ar impune ca Traian Basescu sa fie cu luare aminte la aceste detalii? Ca doar si-a adjudecat deja cel de-al doilea mandat, pe cand programul sau se prezinta oricum infinit mai neambitios decat cel al presedintelui SUA – mai exact chiar saracacios, avand in vedere ca unica "mostenire politica" ce se contureaza deocamdata pare a fi parlamentul unicameral. Autosuficienta are insa consecintele ei, precum s-a demonstrat chiar zilele trecute, cand un liberal sters a infrant fara drept de apel beizadeaua unui deputat pedelist in cursa pentru Colegiul 1 al Capitalei.
Problema lui Obama rezida in masinaria de partid a democratilor, dominata de "grei" complet neinteresati de o apropiere a alegatorilor cu o gandire mai independenta. Pentru Congres, pragul electoral a fost configurat astfel incat o buna parte a candidatilor sa poata miza pe locuri "sigure" fara a trebui sa depuna eforturi suplimentare in vederea cuceririi altor segmente electorale in afara celui traditional. In Romania, PDL da dovada de aceeasi aroganta si autosuficienta in conditiile in care a ajuns, de fapt, sa tina cu dintii de puterea pe care o simte erodandu-se pe zi ce trece. Insiderii alesi pentru varii functii sau candidaturi sunt promovati pe criterii de nepotism, in timp ce energiile pedelistilor par concentrate strict pe aparatul de stat, pe care-l doresc cucerit pana la ultima reduta. Ideile lor despre modul de exercitare a puterii nu difera cu nimic de cele etalate de adversarii politici in vremurile lor de glorie.
In plus, respectivii adversari politici sunt departe de a fi sleiti. UDMR a semnalat deja ca nu intentioneaza sa fie un partener "tacut" de guvernare, urmand sa blocheze, cu mare probabilitate, toate initiativele care nu-i sunt pe plac. In incercarea de a depasi interregnum-ul lui Geoana, PSD se prezinta brusc hiperenergizat si dornic de dezbateri dedicate viitoarei orientari a partidului, analiza pe care PDL o evita cu mare obstinatie. Cat despre liberali, acestia isi mentin pozitia implacabila fata de Traian Basescu si partidul sau.
Daca PDL nu devine mai prudent, risca sa fie distribuit curand de populatie pe post de unic responsabil pentru toate esecurile si visurile spulberate in decursul ultimului deceniu. Iar pierderea credibilitatii ar constitui pentru PDL un esec de proportii infinit mai mare decat cel suferit recent de Barack Obama, echivaland cu un dezastru de-a dreptul incomensurabil, care-i va face, indubitabil, viata amara presedintelui pe parcursul celui de-al doilea mandat.