Primăria din Iaşi a retezat toţi teii din centrul oraşului în februarie 2013. Garda de Mediu din Iaşi a sancţionat ca ilegală operaţiunea, iar societatea civilă locală protestează. În locul teilor, castanilor şi nucilor doborîţi, Primăria a plantat magnolii şi salcâmi japonezi pitici. În curînd vom retrage din librării şi pe Eminescu deoarece conţine referinţe necuvenite la aceşti arbori depăşiţi, din vremuri de tristă amintire, sau se vor pune note de subsol cu explicaţii de genul: Teiul, sau Tilia, arbore legendar din zona temperată a emisferei nordice, a cărui existenţă istorică este confirmată de poezii romantice precum Făt frumos din tei sau Floare de tei de un poet romantic moldovean, Mihai Eminescu.
O asociaţie a studenţilor de la Medicină Dentară, Universitatea Carol Davila Bucureşti s-a gîndit să îl apere pe profesorul şi decanul lor, un domn Bucur, de acuzaţia că studenţii lui copiază anual la indigo 50 din cele 60 de pagini ale lucrării de diplomă, probabil nu pe gratis, explicînd că stomatologia pur şi simplu nu are subiecte suficiente pentru toţi studenţii, care sînt astfel reduşi la plagiat. Dl. decan a explicat şi el să situaţia predatează ultimei legi a învăţămîntului, înainte plagiatul fiind ca şi permis. Universitatea a trimis cazul la comisia de etică a celebrului profesor Fulga, distins în cadrul Coaliţiei pentru Universităţi Curate unde universitatea lui a luat zero stele. Pînă la pronunţarea acestei instanţe de o cunoscută reputaţie, dl. Bucur s-a autosuspendat, soluţia favorită la noi unde şefii nu au curaj să suspende ei pe cineva, preferînd să îşi pună ghipsuri şi să-şi piardă reputaţia. În acest răstimp nişte studenţi de la UBB s-au uitat şi ei la un desen original despre plagiat al lui Dan Perjovschi, în intervalele pe care li le-a lăsat relaxanta ocupare a universităţii în scopuri rămase neprecizate, iar în urma unui training despre buna guvernare cu studenţii s-au trimis mai multe cereri către universităţi atrăgîndu-le atenţia că nu şi-au publicat regulamentul antiplagiat. Desigur, de un voluntar pensionar al ARC, nu de către studenţi.
Un alt celebru profesor la medicină, Constantin Popa a fost şi el demascat săptămîna asta de vigilenta fundaţie Societatea Civilă pentru Reforma în Sănătate (SCRM), care a realizat un studiu comparat între lucrarea “Neurologie – tratat”, publicată de dr. Constantin Popa la editura Naţional în 1997, şi biblia medicinii de pe care am învăţat cu toţii an după an, T. R. Harrison – „Principles of Internal Medicine”, din 1991 (de ce această ediţie anume, date fiind diferenţele mici între ediţii ? Numai pe asta o are Societatea Civilă ?), ajungînd la concluzia că nu Harrison l-a plagiat pe Popa, ci viceversa. Şaisprezece ani le-a luat să facă această descoperire, deşi orice rezident învaţă pe cartea asta. Nu e, desigur, nici o legătură cu discursul fulminant contra intrării în Academie a lui Irinel Popescu ţinut de dr. Popa acum vreo lună, care a şi dus la respingerea candidaturii primului pe motiv că academicienii nu pot avea vreo funcţie politică.
Nişte oameni care au pierdut alegerile universitare la Facultatea de Istorie dar le-au cîştigat pe cele pe Universitate s-au gîndit să îşi folosească influenţa la nivel central pentru a rezolva şi nedreptatea locală. Soluţia este secesiunea, minoritatea care a pierdut alegerile urmînd să îşi ia patrimoniul şi disciplina istoriei antice şi să îşi facă o facultate separată, numită pentru simplificare chiar a Patrimoniului. Nu e clar în patrimoniul cui sînt Pârvan, Iorga, Gheorghe Brătianu şi alţi strămoşi iluştri ai unicei Facultăţi de Istorie a Universităţii din Bucureşti, pe cale de a fi tăiată cu ferestrăul.
În timp ce în jurul ICR se ţes proteste serioase pe tema dacă statul trebuie să finanţeze 50, sau 100, sau 150 de oameni care vor la tîrgul de carte de la Paris, dar nu pe banii lor, sau în jurul a diverse activităţi la Cluj sau Gorj, judeţe care e drept că au şi ele nevoie să promoveze careva cultura română, sub formă de alfabetizare mai ales, autoritatea natională de cercetare cu al cărei acronim nu vă plictisesc a suspendat sau e pe cale să suspende banii pentru proiecte în curs, lăsînd salarii în aer în multe instituţii şi anunţînd cîştigătorii ultimelor granturi că de fapt nu au cîştigat nimic. Asta, deşi strategia Europa 20/20 pune cercetarea pe planul 1 ca sursă de relansare economică. Mă rog, avînd în vedere că nu avem citostatice şi că ne bucurăm că se găsesc unii să ne împrumute că plătim cu dobîndă rezonabilă pensiile, probabil nu e cea mai dramatică situaţie. Cînd vine ziua aia cînd pe buget punem întîi pensiile, medicamentele, salariile déjà contractate şi ne împrumutăm pentru tîrguri de carte, institute de lux şi alte asemenea (sau nu). Mă fac frate şi cu FMI numai să ştiu că ajung să o văd.
Elevii şi studenţii din ţara noastră, conform Realitatea TV, care a făcut o mică anchetă etnografică, au milioane de absenţe acoperite cu certificate medicale pe care le cumpără de pe Internet. De vină sînt, desigur, comodificarea învăţămîntului denunţată de ocupanţii studenţi de la UBB sau marile corporaţii denunţate de ocupanţii de la UB (pe vremea cînd predam acolo eu nu am observat vreuna, decît o mare firmă de IT care dotase laboratorul de informatică fără de care nu am fi putut preda metode de cercetare pentru ştiinţe sociale; s-or mai fi adunat între timp). Asta îmi aduce aminte că în primul meu an în Germania am scăpat de exmatriculare un student rus care îşi falsificase certificatul medical argumentînd că în Rusia mai toate certificatele sînt false, deci nu avea băiatul cum să-şi dea seama de gravitatea faptei. Ombudsmanul universităţii, totodată judecător în Curtea Constituţională germană, a fost convins de argumentare şi l-a lăsat să scape cu avertisment. Grecia şi Cipru nu au avut bani de avocaţi buni, că scăpau şi ei cu argumentul ăsta.
Valuri de literatură rusă s-au revărsat săptămăna asta de la Ion Cristoiu, partenerul de apărat statul de drept al lui Turcescu & Tapalagă prin studiourile B1. Întîi a povestit pe larg relaţia lui intimă cu personajele lui Camil Petrescu pentru a concluziona că ” depărtarea mea de personajele camilpetresciene fanatice, intransigente, care-şi dau viaţa pentru o Idee, îşi are cauza în compromisurile pe care le-am făcut şi, mai mult ca sigur, le voi face” (nu pot să cred) ca apoi să concluzioneze că în timp ce Robespierre a ajuns la ghilotină, Daniel Morar a ajuns la o sinecură în Curtea Constituţională. Asta nu ar fi nimic faţă de nişte lungi note de lectură la Gogol, care scria mai bine, se pare, decît procurorii DNA, al căror comunicat de solidarizare cu Morar e mai degrabă ”Un articol prost…pentru că nu aduce nici o probă în sprijinul acuzaţiei împotriva Presedintelui şi Premierului”. În plus, ” Întocmirea şi semnarea Comunicatului au fost principala preocupare a procurorilor DNA din ultimele zile. Spre fericirea corupţilor din ţară, care au putut să fure în voie”.
Chiar aşa.
Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe www.romaniacurata.ro
