Cel mai mare eveniment cu rezonante sociale, colectiv identitare si politice din Romania ultimelor zile este prima Conventie de Tatuaje de la noi. Tinuta la Sibiu cu doua zile inainte de voturile europarlamentare, ea asezoneaza si in peisajul mioritic curent tendinte exprimate anterior, mult mai sonor, la Frankfurt, unde in acest an s-a ajuns la cea de-a saptesprezecea editie si unde, oricum, se atinge constant cea mai mare cota de participare din Europa. La Sibiu sunt prezenti experti in tatuaj din Austria, Bulgaria, Italia, India, Franta, Germania, Marea Britanie, Polonia, Spania, SUA, Ungaria si, desigur, Romania, contribuind fiecare dupa talent, stiinta si putinta la popularizarea acestei arte corporale.
Conventia ar trebui, dupa toate socotelile, sa starneasca interesul cel mai apasat al amatorilor de imprimeuri in tus, pe piele, din Romania. Aici dispretul fata de corp, propovaduit de multi monahi sanctificati ai vremurilor de demult, nu a urmat calea predicata de acestia, a ascezei imbinate cu rugaciune, preferandu-se, in schimb, etica austera a neglijarii igienei zilnice. N-ar fi fost de crezut ca fenomenul sa fi luat amploare de masa, dar ultimele statistici in materie nu mai lasa loc de vreun dubiu. La consumul de sapun, deodorante, lotiuni pentru ingrijirea pielii, pasta de dinti, produse de cosmetica suntem pe ultimul loc in UE. Probabil din decenta, cei care au afisat pe ecranele televizoarelor cifrele rezultate pe urma investigatiei au inscris la urma listei Turcia. Dar ea, desi tara europeana, macar in parte, nu figureaza in nomenclatorul statelor UE. Asa ca, la nivelul comunitatii, dintre toti cei cercetati de sociologi, noi suntem ultimii.
La drept vorbind, nici nu era nevoie de statistici si cifre pentru a constata acest lucru. Urmaresc hipnotizat, ca oricare dintre telespectatorii romani, anuntul dupa care este bine, chiar indicat, sa te speli pe maini si sa stranuti in batista, in loc sa umbli cu membrele superioare nespalate si sa imprastii microbi cum iti vine la socoteala, pe strada ori in autobuze. De asemenea, nu uit nici o secventa terifianta a unei emisiuni bizare, in care nevasta unuia mergea, la schimb, in casa altuia, lasand-o pe sotia acestuia din urma sa vina la ea acasa, cu ideea de a-si creste reciproc copiii si de a corecta comportamentul familiei-gazda. In editia de care pomenesc aici, o tanara mama din nord, de la tara, mergea intr-alta parte a Romaniei, unde, printre altele, o prelua o echipa de depilatori, coafeze, manichiuriste si pedichiuriste, dandu-i o noua infatisare, poate mai atractiva, dar prilejuindu-i bombaneli si injurii din partea sotului socat, care interpreta totul prin grila frivolitatii.
Pentru unii concetateni de-ai nostri, folosirea unui sapun bine mirositor trebuie ca inseamna convertirea la o morala usoara. In asemenea cazuri, decat sa te complici in cautarea la magazine a faimosului sapun "Cheia" (mai exista?), in loc sa faci efortul de a cumpara de la producatorul direct sapun produs in gospodarie, din lesie – ecologic, nimic de zis! –, probabil ca iti vine mai usor sa renunti, pur si simplu. Exista atatia barbati care socotesc ca emanatiile proprii, naturale, sunt o proba imposibil de neglijat sau de negat a propriei barbatii.
Or, o socoteala simpla arata ca mizeria corporala poate fi mult mai usor ascunsa sub vopsele si cerneluri decat daca este lasata in stare pura. In pofida faptului ca debitul apelor curgatoare nu a fost niciodata din cale-afara de scazut in Romania, lumea pe la noi foloseste cu excesiva cumpatare apa. De aceea, cred ca o conventie cum este cea de la Sibiu, dincolo de frumusetile intrinseci pe care le presupune – o marca inregistrata pe umar, un nud pe spate, o icoana imprejurul ombilicului –, ofera, pentru tipii ingeniosi, si solutia viabila a managementului corporal.
S-ar putea presupune ca fac aici teoria chibritului, insa, din pacate, chestiunea intretinerii propriului fizic la standarde civilizate minimale este o problema la fel de mare si de grava ca eradicarea analfabetismului ofensiv din nou in societatea romaneasca. Asa cum corelatia dintre educatie si, sa zicem, constiinta nationala nu mai este un secret pentru nimeni (fiindca nu poti imagina o multime indistincta de frati ai tai intru limba, cultura si destin instoric fara a invata ce inseamna toate acestea, depasind astfel nivelul reprezentarilor sociale elementare si viscerale), la fel raportul dintre cantitatea de sapun folosit si interesul pentru problemele civice vorbeste de la sine. Vara a venit si, daca nu reluam de la zero educarea noastra si a copiilor nostri, patriotismul si civismul nostru se vor vedea reduse la marile batalii fratricide de dupa meciurile din campionat, intre tatuatii pe maini si tatuatii pe piept. Ce sa mai vorbim?!…
