Acei politicieni romani care cred ca un trai lipsit de ostentatie si dus in spiritul legii este rezervat strict fraierilor se vor fi bucurat, neindoielnic, la auzul vestii despre scandalul enorm ce zguduie de saptamani bune Parlamentul britanic. Pentru prima oara in decursul ultimelor trei secole, presedintele Camerei Comunelor s-a vazut nevoit a-si anunta demisia, intr-o incercare disperata de a salva independenta si reputatia institutiei parlamentare. Pana atunci insa, Michael Martin preferase sa conlucreze cu Executivul in vederea limitarii controlului parlamentar asupra activitatilor guvernamentale, solicitand, in schimb, oficialilor o vigilenta cat mai scazuta la capitolul monitorizarii retributiei si deconturilor alesilor. Ca urmare, sute de parlamentari britanici se confrunta, in prezent, cu perspectiva unui sfarsit abrupt al carierei lor politice.
Pentru observatorii cinici din Romania, scandaloase vor fi fost, de fapt, sumele relativ derizorii sustrase de parlamentarii britanici, nicidecum fapta in sine. Cotidianul The Telegraph, cel care a dezvaluit intreaga poveste, incercase, la randul sau, sa-si consoleze cititorii explicand ca nelegiuirile s-au dovedit totusi mai reduse decat cele intalnite in Italia sau Franta. Fripturistii romani vor fi ras, probabil, in hohote de zevzecia alesilor britanici, incapabili sa masluiasca niste simple deconturi, urmarind fie cu mila, fie cu un aer de superioritate pataniile colegilor atat de lipsiti de indemanare, dar si de tupeu. Cand vedetele partidocratiei romanesti vor afla ca, intre timp, "stresatii" din randurile parlamentarilor de pe malurile Tamisei mai au la dispozitie si un psihiatru, vor concluziona, indubitabil, ca Regatul Unit este populat de o natie de-a dreptul retrograda. Ca doar in Romania un fost prim-ministru ostracizat in 2005-2006 pana si de propriul partid, din cauza acuzelor penale ce i se aduc de ani de zile, isi poate publica senin, sub forma de carte, postarile mai vechi si mai noi de pe blog, continuandu-si astfel campania de reabilitare fara sa fi dat, pana la urma, nas in nas cu judecatorii.
Britanicii au decis, in schimb, sa se lepede de autosuficienta lor, considerand ca a sosit timpul pentru ca elita lor politica, aroganta si slab performanta, sa munceasca mai mult pentru privilegiile ce ii revin. Electoratul doreste ca actuala clasa politica sa treaca prin aceste vremuri de criza ca orice om de rand – fara privilegii si tertipuri. Deceniile de comportament cinic, minciuni, incompetenta si huzur particulare politicului britanic au alienat, in cele din urma, milioanele de votanti.
Scandalul ce continua sa faca ravagii in Parlamentul de la Londra va fi dezamagit, in mod cert, acei romani care vor fi vazut in Marea Britanie un potential model politic. Privita metaforic, Tamisa ne apare in prezent ca un obscur brat al Dambovitei, cu ape similar de murdare. Dar, spre deosebire de Romania, aici recentele evenimente scandaloase au avut harul de a trezi mai degraba speranta, nicidecum disperare in sufletele britanicilor – desi nimeni nu poate preconiza, deocamdata, dimensiunile reale ale devalizarii.
Marea Britanie dispune de presa cea mai combativa si independenta din intreaga Europa. Fara dorinta acesteia de a dezvalui sistematic dimensiunile revoltatoarelor habitudini, destui parlamentari ar fi continuat sa-si vada linistiti de nelegiuiri. Pe langa vigilenta mass-media, crucial ramane si factorul increderii nestirbite a milioanelor de oameni in procesul democratic. Este destul de probabil ca pe data de 4 iunie, cand britanicii sunt chemati la urne pentru a-si alege europarlamentarii, prezenta la vot sa fie mai ridicata decat in anii trecuti. Candidati de tip Vadim s-ar putea descurca binisor pe ici-pe colo, dar marile castigatoare vor fi, indubitabil, partidele mainstream – cu exceptia laburistilor, care au incercat initial sa musamalizeze scabroasa poveste.
Sistemul politic din Marea Britanie se afla – aidoma celui din Romania – in plin proces de degradare. Spre deosebire de romani insa, britanicii nu s-au lasat prada defetismului si apatiei. In ultimele saptamani, din ce in ce mai multi cetateni realizeaza ca impotriva abuzului de putere trebuie si poate fi facut ceva – pe de o parte, gratie Actului privind Libertatea de Informatie (FOIA); pe de alta, datorita internetului si, nu in ultimul rand, rolului – crescut – de consumator al cetateanului. Evolutia acestor factori permite de-acum, nu doar o identificare rapida a abuzurilor comise de persoane publice sau private, ci si a celor savarsite de organizatii.
Cetatenii britanici se pronunta raspicat in favoarea unor noi reglementari legale, menite a inlesni tragerea la raspundere a membrilor Parlamentului, dar si a incuraja intrarea in politica a unor persoane de inalta tinuta morala. Peste tot in Europa, legislativele democratiilor au nevoie disperata de oameni din afara sistemului politic, indivizi energici care au infaptuit ceva cu adevarat util in cariera lor. In Regatul Unit, Partidul Conservator pare in prezent formatiunea cea mai dispusa a se adapta cerintelor si dispozitiei populare – propunand, spre exemplu, ca orice cheltuiala guvernamentala ce depaseste suma de 30.000 de euro sa fie postata online. In plus, liderul conservator David Cameron s-a pronuntat pentru alegeri primare "deschise" in vederea selectarii aspirantilor la un fotoliu parlamentar – astfel, candidatii ar fi stabiliti tot de locuitorii circumscriptiilor, si nu de bosii si/sau activistii de partid. Mesajele lui Cameron, constant in favoarea unor schimbari radicale, il vor propulsa la anul cu mare probabilitate in functia de prim-ministru. Reformatorii romani, mereu dispusi la concesii tactice fata de un sistem si mai prost, ar fi bine sfatuiti sa ciuleasca urechile si sa-i urmeze indemnul.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
