Grupul de Dialog Social, care s-a implicat mai de mult in situatia de la strandul Tineretului, a transmis pe 18 martie o punere la punct in atentia comisiilor pentru cercetarea abuzurilor din Parlament. Mai multe asociatii sportive s-au raliat acestei sesizari. Rezulta clar (si nu emisiunea de la Realitatea TV si explicatiile incurcate ale dlui Octavian Belu, presedintele ANS, ne-au convins de contrariu) ca autoritatile sportive au inchiriat 66.000 mp pentru o perioada de 49 de ani, cu prelungire la 147 de ani la latitudinea chiriasului (!), fara clauze de reziliere din partea proprietarului. O suprafata aditionala de 11.000 mp a fost ulterior inchiriata aceleiasi SC Trigranit SA. Proiectul depus de consortiul de oameni de afaceri include construirea a doua imobile – din care unul de 29 de etaje – pe suprafetele aferente.
S-a vazut din nou, cu acest prilej, care este metoda fara gres pentru a initia o afacere imobilara manoasa. La un moment dat, un parc si o baza sportiva sunt lasate in parasire. De pilda, la strandul Tineretului, loc deschis in principiu publicului larg, dar si antrenamentului de performanta, nu se mai fac lucrari de intretinere. Instalatiile nu mai corespund. De la an la an, repunerea lor in stare de functionare devine mai scumpa, deci mai nerealizabila. Intervine atunci un promotor imobiliar. Pentru o suma, deseori ridicol de mica (de pilda, 1 euro/mp), el ia in chirie (daca nu reuseste sa cumpere) intreaga zona si inalta un turn, asa cum stefan cel Mare mai inalta o manastire dupa o lupta cu turcii.
Cel putin trei legi ar trebui sa faca imposibila o asemenea initiativa nefericita: Legea sportului, care interzice schimbarea destinatiei unei baze sportive; legea, recent adoptata, care interzice dezafectarea spatiilor verzi (un strand este si un spatiu verde). si, in cele din urma, planul general de urbanism (PUG) al orasului. El prevede in tot patrulaterul: Kiseleff, Piata Presei, Bulevardul Marasti, Strada Casin, mentinerea unui spatiu verde si de agrement. Toate aceste trei legi ar fi – in fapt sunt deja – calcate in picioare in cazul construirii imobilelor in chestiune.
Pentru realizarea acestor negi uriasi, acestor tumori maligne pe trupul Capitalei noastre, s-a modificat planul urbanistic de zona (PUZ). si logica, si practica uzuala in orice tara este ca PUZ sa fie subordonat PUG. Planul de zona nu trebuie sa faca schimbari in PUG, ci sa dea cateva amanunte in plus asupra zonei respective pe care planul general, la o scara mai mare, nu le-a putut explicita. La noi, diferite PUZ intra in contradictie cu PUG, pe care ar trebui doar sa-l completeze. De pilda, prevede constructii acolo unde ele nu sunt nici prevazute, nici autorizate de PUG. Tara lui Papura Voda sau a lui Cremene? Iata intrebarea! Orice se poate obtine prin derogari de la planul general, care devine o fituica pe care o poate rupe oricine.
Dar cum se obtin derogarile? Este o arta pe care nu o stapaneste fitecine. Dar de cate ori dreptul este incalcat intr-un mod atat de grosolan, nu ne putem imagina ca nu exista coruptie.
… Daca privim Bucurestiul de sus, cu Google Earth, constatam ca intreaga zona care merge de la Lacul Herastrau pana la Institutul Agronomic, adica pana aproape de Bulevardul Ion Mihalache, a fost conceputa ca o zona verde. Aceasta vasta suprafata, intersectata doar de soseaua Kiseleff si de Bulevardul Marasti, cuprinde Parcul Herastrau, stadionul si strandul Tineretului, Parcul Agronomiei. Este un loc de respiratie intr-un oras sufocat de pe acum. Chiar fara sa facem apel la legi, bunul-simt ne obliga sa admitem ca aceasta suprafata situata in nordul Capitalei, una dintre cele mai spectaculoase arii din Bucuresti, inca pastrata intr-o stare onorabila, nu trebuie modificata. Decat in sensul intretinerii instalatiilor sportive, a parcurilor, a Muzeului Satului…
Pericolul este imens, dar batalia nu e pierduta.
Fireste, nu este singurul caz de asalt asupra spatiilor verzi. Dupa rezolvarea, inca partiala, a afacerii "Bordei", am facut o plimbare prin zona. Exista pe soseaua Nordului, nu departe de fosta Ambasada nord-coreeana – devenita sediul Lukoil –, o poarta a parcului Herastrau, care ducea altadata la terenurile de tenis si la malul lacului. Nu mare mi-a fost mirarea zilele trecute sa constat ca drumul e blocat, putin dupa intrarea in parc. Terenurile sunt dezafectate, iar un panou marcheaza: "Trecerea oprita" si chiar "Fotografierea interzisa", de parca am intra intr-o zona militara. Cativa zavozi, nu prea incantati de aparitia mea, hamaie ostil de dincolo de gard. In spate, spre sosea, se intind cateva mii de metri patrati lasati in paragina.
… Asa incepe orice afacere imobiliara in Bucurestii nostri. Rechinii sfasie prada inainte de a o inghiti.
