Exista oameni care fac istoria, dar, de obicei, sunt oameni politici, militari sau sfinti. Soljenitin nu e dintre acestia; el este scriitor, iar ceea ce a adus decisiv in istoria lumii nu se datoreaza decat geniului literar si constiintei sale morale.
Viata lui Alexandr Isaievici Soljenitin are ea insasi proportiile si semnificatiile unui roman istoric, ale unui roman-fluviu. Nascut in 1918 ca fiu al unui ofiter tarist, mort inainte ca Alexandr sa vina pe lume, tanarul studiaza matematicile, inainte de a pleca pe front, in 1941. Este implicat in operatii militare majore, fiind decorat de doua ori; apoi, in 1945, este arestat si condamnat la opt ani de lagar si la exil pe viata pentru ca l-ar fi criticat, in scrisorile adresate unui prieten, pe Stalin. Experienta lagarelor, fata hidoasa a opresiunii vor face din fostul ofiter loial tarii sale un opozant. Faptul ca, spre sfarsitul detentiei, se imbolnaveste de cancer (este socotit incurabil), dar, in ciuda gravului prognostic, se vindeca fara nici o sechela poate fi considerat o minune. Un scriitor se naste. Un scriitor angajat, militant. Nuvela "O zi din viata lui Ivan Denisovici" descrie viata de lagar in banalitatea si grozavia ei. Soljenitin nu-si poate imagina ca va fi publicata, dar ea apare totusi in paginile unei reviste literare, in 1962. Ecoul in Rusia e mare, in ciuda tirajului redus. Era pentru prima data cand se putea publica ceva despre lagarele din URSS! Mai tarziu, publica "Pavilionul Cancerosilor", o relatare a experientei lui cu acea cumplita boala, o carte de o profunda umanitate.
Atitudinea lui din ce in ce mai decis anticomunista face din scriitor un opozant al regimului, un disident. In aceasta perioada isi concepe opera documentara, dar, in acelasi timp, si o carte de o forta literara incomparabila, "Arhipelagul Gulag". Pe baza a cateva sute de marturii de la fosti detinuti politici el reconstituie geografia imensului sistem de privare de libertate, de tortura si de moarte care au fost lagarele sovietice. Propaganda comunista impiedicase Occidentul sa ia cunostinta de oroarea si extinderea sistemului concentrationar. Cartea lui Soljenitin, ajunsa curand in Occident, creeaza o adevarata revolutie in constiinte. Compromiterea URSS este profunda. Fara exagerare, se poate spune ca aparitia "Arhipelagului Gulag" este un adevarat eveniment politic. A dat o lovitura decisiva propagandei sovietice. Premiul Nobel pentru Literatura ii este acordat. In cele din urma, Soljenitin este expulzat din URSS si, dupa o scurta sedere in Europa, ajunge in America. Va petrece douazeci de ani acolo, in principal intr-o ferma din Vermont, unde se poate consacra creatiei literare.
Sunt ani rodnici, anii in care concepe o vasta opera in mai multe volume si cicluri, "Roata rosie", un amestec original de roman si de opera istorica despre revolutia rusa. Stilul avantat, precizia extraordinara a amanuntului, perspectiva morala fac din cartile care alcatuiesc "Roata rosie" o referinta indispensabila cand vine vorba de revolutia rusa.
Soljenitin nu s-a sfiit sa declare, primit fiind regeste de Europa si America, profunda lui dezaprobare fata de ideologia si modul de viata liberale. Socoteste lumea occidentala lipsita de inima, pustiita de spirit, urmarita de demonul meschin al afacerilor. Aceasta lume nu i se pare superioara lumii comuniste. Pentru Soljenitin mantuirea vine prin credinta, credinta pravoslavnica. In ea si-a pus nadejdea. Ideologia lui Soljenitin este asemanatoare cu cea a lui Dostoievski. El crede ca poporul rus are o misiune de indeplinit, nemijlocit legata de credinta lui religioasa.
Regimul Gorbaciov ii restituise, in 1990, cetatenia sovietica. In 1994 revine definitiv in Rusia. Aici nu cunoaste triumful la care, poate, se astepta. Pozitia lui este oarecum marginala, desi este respectat. Soljenitin este adeptul unei ortodoxii puternice, al unui stat rus orientat nationalist, dar descentralizat. Este dusmanul dezvoltarii hiperliberale, incepute sub Eltin si extinse sub Putin. Revolutia, orice revolutie, este respinsa principial de cel care joaca din ce in ce mai mult rolul profetului neascultat. Convinge demonstratia, inceputa o data cu "Arhipelagul Gulag", ca regimul sovietic a fost mult mai nefast decat regimul tarist, ale carui racile spera sa le vindece. In schimb, ideea ca omenirea ar trebui sa nu mai faca revolutii, proiectul unei perpetue reforme nonviolente apar mult prea utopice. In ce priveste "antisemitismul" lui Soljenitin, problema e foarte complexa. Unii sustin ca marele scriitor ar avea tendinte antisemite, altii nu confirma acest lucru. In orice caz, respinge calul de bataie al antisemitilor rusi, teoria "conspiratiei evreiesti", in declansarea revolutiilor din 1905 si 1918.
Rusia actuala, unde disparitia eroului nu provoaca o emotie nemasurata, nu seamana cu cea pe care si-o dorea. Ultraliberalismul face casa buna cu ortodoxismul, nationalismul se combina cu un centralism feroce. Diferitele tendinte se combina fara sa se neutralizeze, fara sa creeze o sinteza superioara. Soljenitin ramane insa un foarte mare scriitor. Este un psiholog mai putin fin decat Dostoievski, iar fata de Tolstoi apare mult mai conservator. In schimb, are un incomparabil simt al Istoriei. Generatiile viitoare il vor recunoaste pentru felul exemplar in care a reflectat revolutia si comunismul. si nu ar trebui sa uite ce spune un erou al sau: "Exigenta minima este onoarea: sa nu traiesti in minciuna. Dar valoarea suprema este sacrificiul".
