Presiunea penalilor asupra Laurei Codruța Kövesi a crescut constant, devenind un adevărat asediu. Orice vulnerabilitate a șefei DNA este speculată de haite de șacali, pregătiți s-o sfâșie. Orice vorbă generează talk-show-uri vitriolante, orice gest capătă semnificații apocaliptice.
Marți, de Ziua Americii, Antena 3 și RTV au filmat-o non-stop în curtea Ambasadei SUA, să nu piardă cumva vreo privire conspirativă. Poporului trebuia să-i fie indusă ideea de saturație: nu mai scăpăm de asta, toată ziua e pe televizor! Plus concluzia eliberatoare: da’ să plece odată, să se liniștească lucrurile în țara asta, că ne-am săturat de balamuc!
Ei, tocmai aici e cheia: șefa DNA trebuie să rămână neclintită pe poziție! Nu pentru ea, ci pentru noi, milioanele de români care nu acceptăm să ne supunem corupților. Prin simbolistica funcției sale, dar și prin propriile acțiuni, doamna Kövesi reprezintă speranțele multor compatrioți. Înainte de a face un pas înapoi pentru propria-i liniște, ar fi bine să anticipeze consecințele unei renunțări. Mai contează și momentul: un general nu-și abandonează oștile în plină bătălie. Câștigă războiul și apoi se poate retrage să-și scrie memoriile.
Codruța Kövesi nu e perfecțiunea întruchipată, așa ceva nu există nici la DNA, nici pe pământ. Dar, în timpul mandatelor sale, DNA a performat așa cum puține instituții din România au făcut-o. Nu întâmplător, Direcția Națională Anticorupție primește constant aprecieri de la Uniunea Europeană și de la SUA, adică de la marile democrații ale lumii. Raportul MCV și cel al Departamentului de Stat reconfirmă anual încrederea în prestația DNA.
Majoritatea acuzațiilor la adresa doamnei Kövesi sunt invenții, exagerări sau prostii, brevetate de mult de Antena 3. Altele au un sâmbure de adevăr, dar sunt gonflate exagerat și folosite necinstit. Noduri în papură pentru decapitarea DNA. În orice instituție cu sute de angajați există și nemulțumiri, apar și frustrări. Nu s-a născut încă șeful care să fie apreciat de toată lumea. Anumite decizii administrative sunt întâmpinate cu ostilitate sau chiar cu ură de cei vizați. Subiectivismul este inevitabil. Contestarea unui șef de către un subordonat nu înseamnă automat o notă proastă pentru șef, cu atât mai puțin o vinovăție a acestuia. Evaluarea situației trebuie făcută obiectiv, fără resentimente și fără emoție.
Un exemplu concret: la DNA există destule dosare care bat pasul pe loc cam de multă vreme. Are doamna Kövesi dreptul să-i „scuture” pe procurorii cei mai ineficienți? Are! Poate să ia măsuri administrative împotriva celor care dau rateuri repetate în instanțe, obținând achitări în loc de condamnări? Sigur că poate. Ba, mai mult: e obligată să‑și evalueze oamenii, să-i premieze sau avanseze pe cei mai performanți, să-i sancționeze, destituie sau chiar îndepărteze pe cei care trag targa pe uscat.
Logica e valabilă în orice instituție sau firmă, nu doar la DNA. Dacă ești un bun redactor-șef, nu poți ține în redacție ziariști care scriu puțin și prost. Dacă ești un bun antrenor, îi dai afară pe cei mai slabi fotbaliști și îi înlocuiești cu alții mai buni, încadrându-te în buget. În general, dacă ești un bun manager, încurajezi o dinamică a împrospătării echipei.
Așa a procedat șefa DNA cu procurorii Țuluș și Moraru Iorga. Au călcat pe bec, i-a eliminat. A greșit Codruța Kövesi? CSM zice că nu, confirmându-i decizia printr-un aviz. Și atunci, cu ce a greșit doamna Kövesi? Era mai bine să închidă ochii la coțcăria lui Țuluș, care luase bani de la unul pe care-l ancheta? Păi, dacă ar fi ascuns gunoiul sub preș, abia atunci ar fi fost în culpă șefa DNA!
Reacția de țață a lui Țuluș urmează fidel modelul celor pe care i-a anchetat de-a lungul vremii: când sunt prinși cu rața-n gură, strigă măscări la adresa pândarului. Cine sunt cei care cer non-stop demisia doamnei Kövesi? Indivizi cărora DNA-ul doamnei Kövesi le-a conferit o calitate penală. Pe unii îi anchetează, pe alții i-a trimis în judecată, alții au ajuns în pușcărie.
Cu milioanele furate, marele trib al corupților și-a făcut televiziuni și și-a angajat mercenari de presă, fondând astfel Ministerul Propagandei. De acolo se înalță zgomotul infernal al talk-show-urilor de seară, cu refren asurzitor: ”Jos Kövesi! Afară cu dictatoarea! Stop poliției politice! Opriți abuzurile! Huooooooo!”.
Așadar, acuzațiile la adresa DNA vin, de regulă, de la politicienii corupți și de la televiziunile lor otrăvite. Vi se pare normal ca șefa DNA să plece când vor penalii? Ce semnal ar fi acesta, că mafioții decapitează DNA când vor? În fond, doamna Kövesi mai are un an și jumătate de mandat, nu o veșnicie. De ce să nu-și ducă mandatul până la capăt? Pentru că așa vor Dragnea, Tăriceanu, Voiculescu, Ghiță, Roșca Stănescu și Andronic? Șefa DNA să fie îndepărtată când bat din picior clienții DNA? Ar fi o eroare tactică majoră, iar încrederea românilor în Justiție s-ar prăbuși dureros.
Mai e și un calcul rece: dacă ar abandona Kövesi acum, numirea noului șef al DNA va fi făcută sau influențată major de PSD. Partidul-stat are Parlamentul, Guvernul, Ministerul Justiției. E vital ca doamna Kövesi să nu plece când vor corupții, ci când decide ea sau la final de mandat. Dacă ar renunța acum, ar șubrezi instituția și ar da un semnal foarte prost. Ce ar înțelege corupții? “Decapităm DNA când ne poftește inima.” Și ce ar înțelege procurorii anticorupție? “Nu avem nicio șansă în fața camarilei politice.”
Go, DNA! Go, Kövesi! Anticorupția trebuie să meargă mai departe!
