Mi-am facut un obicei din a evita comentariile asupra vietii politice interne a Romaniei, insa comicariile legate de referendum sunt vizibile si dincolo de frontiere si demonstreaza un anume provincialism balcanic generalizat la nivelul intregii clase politice.
Ca sa incep, ma abtin sa ma pronunt asupra meritelor politice personale de substanta ale presedintelui Basescu sau principalilor sai oponenti, pentru ca nu cred ca intreaga istorie a fost centrata pe profunde diferente filozofice, de politica economica sau externa. Dimpotriva, pare evident, cel putin de aici si din afara granitelor Romaniei in general, ca problema principala este una de maturitate politica si imagini – de perceptii mai mult decat de substanta.
Faptul ca estimarile INSOMAR citate de "Romania libera" sugereaza ca 59% din electoratul PNL, 43,5% din electoratul PRM, 57,9% din electoratul UDMR, 69% din electoratul PNG si 24% din electoratul PSD au votat impotriva demiterii nu poate fi interpretat decat intr-un fel: ca acei alegatori ai partidelor ce au provocat referendumul au reactionat negativ la aceasta sarada (fapt demonstrat si de participarea scazuta), nu ca s-au convertit subit la PD sau la programul lui Basescu (atat cat este). In cazul PNL si UDMR, acest fapt trebuie sa dea mult de gandit conducerilor acelor partide, caci demonstreaza o prapastie intre ele si baza lor politica, cu posibile consecinte serioase in viitor.
Chestiunea principala ramane aceeasi – care a fost cauza provocarii referendumului? Ce au crezut, sau asteptat, cei care l-au provocat? Se stia de mult ca presedintele Basescu este de departe cel mai popular politician actual, pe merit sau nu – deci ca sansele de succes la referendum erau scazute. Este de domeniul evidentei, al bunului simt si al logicii elementare ca cei care ar fi avut mai mult de pierdut – suporterii presedintelui – vor vota in numar mai mare; atunci de ce s-a schimbat legea si s-a acceptat doar o majoritate a celor ce vor vota, si nu a celor inscrisi? Raspunsurile sunt simple – logica elementara a fost absenta si a fost inlocuita de o aroganta fara baza in realitate – alt semn rau pentru elitele anti-Basescu.
Singura explicatie rationala a deciziei de suspendare a presedintelui ar fi convingerea ca, si in cazul unui vot negativ la referendum, nimic nu se schimba in peisajul politic imediat – dat fiind ca presedintele nu poate replica prin provocarea de alegeri parlamentare. Dar, chiar daca le dam beneficiul unei gandiri logice, ce este asa de pozitiv in situatia politica actuala, in statu quo, de care ar beneficia actuala coalitie anti-Basescu? In afara mentinerii slujbei, este greu de vazut, caci gafa colectiva ce a dus la referendum are un pret –- intern si extern.
La nivel intern, neincrederea electoratului in clasa politica in general nu va face decat sa creasca pana la alegerile viitoare si o neincredere bazata pe convingerea ca alesii nu sunt seriosi este mai grava decat una izvorata din perceptia deja existenta ca alesii neseriosi sunt si corupti. Aceasta situatie, combinata cu luptele interne din cadrul partidelor, lupte ce se vor inteti in unele cazuri in urma adancirii diferentelor intre conducerea actuala si masa alegatorilor, va putea deschide drumul unor scenarii latino-americane – partidele compromise si discreditate fiind dislocate in favoarea personalitatilor carismatice sau populiste. Rezultatul previzibil este instabilitate continua.
Nu este clar nici ce a castigat presedintele Basescu, cel putin pe termen scurt. Este adevarat ca popularitatea i-a fost confirmata, desi nu este clar daca rezultatul referendumului s-a datorat mai mult popularitatii sale decat discreditarii dusmanilor politici. Nu este clar nici ce poate face cu popularitatea in contextul politic si constitutional actual – in cel mai bun scenariu pregatirea unei victorii pentru PD in viitor, insa adesea cel mai bun scenariu nu este si cel mai probabil. E posibil ca primul ministru Popescu Tariceanu, atat de "mandru de PNL", a pierdut cel mai mult, dar nu si autismul sau politic. Nu numai ca este deja in minoritate in Parlament, dar acum s-a dovedit a fi in minoritate si intre alegatorii liberali, iar aliatii sai politici, de la UDMR la PSD, au pierdut si ei din credibilitate. PSD are acum inca o sansa sa se debaraseze in sfarsit de eminenta sa rosie, desi probabil ca o va irosi; PC isi va continua drumul spre pierzanie si nu este clar daca UDMR isi mai poate schimba culorile la infinit fara riscul fragmentarii si, deci, al irelevantei parlamentare.
Pentru Bruxelles episodul Basescu vs Parlament este o problema neplacuta de imagine si, data fiind intrarea recenta a Romaniei in UE, o dovada in plus ca orice extindere viitoare este neinteleapta – ceea ce poate fi o veste proasta pentru Croatia, Ucraina etc. Pentru SUA, mai ales adaugata sovaielilor si inconsecventei noului guvern de la Bucuresti in chestiunea Irakului plus instabilitatea actuala reduce si mai mult increderea intr-o relatie strategica pe termen lung. Iar pentru investitorii straini imaginea unei tari cu o clasa politica neserioasa, partide subrede si guverne instabile nu face decat sa mareasca riscurile si sa micsoreze atractia. z
Michael Radu este seful Centrului de cercetari antiteroriste al Institutului de Politica Externa, Philadelphia