Vizita presedintelui in Harghita si Covasna a durat, in ochii unora dintre jurnalisti, mai mult decat timpul petrecut de politicienii romani printre secui in ultimii 50 de ani. Aparent istorica, remarca are, in fapt, cum se poate intelege din prima clipa, o morala valorica. Ea vrea sa spuna ca in ultima jumatate de secol nici un politician roman nu a dat atata atentie secuilor, fie si in perioada concediului (cum este cazul cu Basescu). Daca lumea ar fi privit mai mult indarat, acordand o atentie sporita duratei lungi a istoriei, ar fi constatat ca recordul locatarului actual de la Cotroceni a fost batut de departe de Petru Rares si, ulterior, de Mihai Viteazul. Cazul domnitorului moldovean e mai complex, fiindca el a inceput prin a "frecventa" zona in fruntea unui corp de oaste moldovenesc, in mai multe runde de invazie militara, ajungand sa locuiasca in Harghita – in cetatea Ciceului (Csíkcsicsó pentru localnici) – in timpul exilului de dupa prima domnie. Faptul ca a gasit adapost tocmai la cei pe care odinioara ii pradase, trecandu-i prin foc si sabie, ii va fi starnit voievodului anumite reflectii despre soarta cea schimbatoare. si tot asa, votul maghiarilor si al secuilor impotriva recomandarilor UDMR la referendum, de care suspendatul a beneficiat din plin, il va fi facut mai filosof pe cel care se reintorcea in palatul prezidential. La randul sau, unificatorul de la 1600 si-a vazut legat destinul militar de la inceputuri de secui, care i-au devenit colaboratori de nadejde atat in confruntarile cu turcii, cat si atunci cand Mihai a intors armele impotriva Ardealului. si nu este de mirare, caci Valahul i-a tratat cu cinste, in timp ce principele Andrei Bathory le anula privilegiile nobiliare mostenite din tata in fiu. Nici lectia Viteazului nu e de lepadat, caci ea arata cui vrea sa o vada cum au contribuit secuii la unificarea provinciilor romanesti, fie si luptand impotriva unei carmuiri maghiare. De aceea, cand Basescu vorbeste despre "conditiile feudale" in secuime datorate "baronilor locali" ai UDMR, pentru cei care stiu putina istorie aluzia la oprimarea secuilor de catre maghiarii de odinioara devine evidenta.
O asemenea interpretare evidentiaza faptul ca descinderea si discursul basescian din zona "HarCov" nu sunt niste improvizatii fara precedente, ci chiar invers, reluarea unor atitudini si idei cu o anume vechime in politica romaneasca. In doua cuvinte, ar fi vorba despre respectul fata de acesti cetateni ai Romaniei de limba maghiara, recunoasterea importantei lor pentru politica romaneasca, dorinta de fidelizare fata de intaiul om al statului (dar, implicit, si de o anume linie politica a Bucurestiului, care da semne ca a aflat ca ei exista si ca e dispus sa ofere ceva). Nu este de mirare nici ca, iritat de oligarhii romani, Base ii identifica si printre secui, intr-o zona pe cat de inzestrata natural pe atat de saracita si de spoliata. Cat este, totusi, dispus si cat poate presedintele sa dea efectiv satisfactie locuitorilor respectivi este insa o alta problema.
Multa vreme un factor democratizant de factura occidentala in politica noastra, UDMR a dezamagit de la o vreme prin reflexele oportuniste ale unora dintre liderii sai, ca si prin imitarea PSD-ului in tiparele sale de partid-stat. Ceea ce a incercat odinioara, la inceputul anilor ‘90, Frontul Salvarii Nationale – sa fie o umbrela pentru mai multe platforme, simuland diversitatea, dar aglutinand totul intr-o singura structura politica – UDMR-ul chiar a reusit multa vreme. Aparitia disidentei catorva dintre parlamentarii sai l-a condus la expulzarea lor nemiloasa, ceea ce arata ca nu numai Vadim sau Calin scapa astfel de "bacili din corpul infestat" al propriilor partide. Obstructionati in declararea lor ca partid politic, cei care alcatuiesc astazi Uniunea Civica Maghiara s-au vazut adusi in situatia de a-si inscrie candidaturile pe listele unui partid romanesc, cel al fostului presedinte Emil Constantinescu. Asa se face ca la ultimele alegeri cele mai sonore victorii electorale ale AP au fost inregistrate tocmai in "HarCov". Poti fi sau nu de acord cu ideile UCM, dar ca maghiarii si secuii au si ei dreptul la pluralism politic este indiscutabil. Preluarea abila a temei de catre Basescu din mainile lui E. Constantinescu arata probabil mai mult decat o gaselnita populista si o actiune vindicativa la adresa formatiunii lui Marko Bela. S-ar putea sa fie vorba de un nou curs politic in abordarea chestiunii maghiaro-secuiesti, dupa ce printre maghiari amenintarile cu procuratura – starnite, iata, si de un biet panou publicitar pe care scrie "Tara Secuilor" – nu mai starnesc nici un fior de cat au tot fost proferate…
Daca politica romaneasca n-ar da de mancare atator mediocri, specificitatea etnoculturala a secuimii ar putea deveni chiar unul dintre brandurile activate de insisi parlamentarii romani, sustragand Budapestei si nostalgicilor utopici un cal troian ce necheaza in rastimpuri sub diverse forme. Asa cum Italia are o Republica San Marino sau cum intre Franta si Spania exista Andorra, de ce nu am avea, in muntii Romaniei, si o Tara a Secuilor cu sosele excelente, hanuri ospitaliere si oameni mai fericiti un pic?
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai
