Un candidat PD-L din Transilvania Centrala s-a razgandit, a lasat partidul balta in ultima clipa si s-a dus mai la sud, sa candideze pentru PSD. Nu e nici o nenorocire ca un candidat PSD din Moldova, ba chiar seful unui judet, a lasat turma de izbeliste si a venit sa candideze la PD-L! Peremeii zburdalnici, care l-au lasat balta pe tribun, s-au strecurat toti prin grilele de integritate si competenta ale altor partide si au umplut in PD-L si PSD locurile goale. PNL a luat si el o portie sanatoasa de partide esuate, a caror materie umana era tocmai buna de reciclat.
Numarul de colegii a fost asa de mare, prin grija parlamentarilor ca sa nu genereze somaj in propria lor categorie de munca necalificata, ca nu mai exista la ora asta ratat in Romania care sa nu-si fi gasit colegiu la aceste alegeri. Bravo legislatorilor, care, neavand ce face, au renuntat la termenul de "circumscriptie" si au trecut la "colegiu", probabil Caragiale glasuia direct din subconstientul lor, e mult mai elocvent asa. Nu inseamna ca toti se vor si alege, fireste, dar stiti cum e in Caragiale, e suficient sa fii "catindat" si iti creste prestigiul pe viata.
In istoria militara a lumii au existat intotdeauna doar doua feluri de a hrani trupele intr-o campanie: din pachet, in mod organizat si pe banii de acasa, cum fac americanii, care circula peste tot cu untul de arahide la cutie, sau prin jaful populatiei locale (rechizitie se numeste mai elevat). Jaful a fost dintotdeauna singura cale de a aproviziona armatele mai putin civilizate, adica mai toate armatele. Ca sa poti sa iti sustii armata, ca sa ai trupele de care ai nevoie pentru a avansa, nu poti sa faci nimic altceva decat sa ceri fiecarui soldat sa se descurce cum poate, sa ia o gaina, sa confiste un cal sau o patura. Asa s-au facut marile invazii.
Din pacate, politica in tarile nedezvoltate seamana perfect cu acest model grotesc, schitat de mine aici. Pachetul de acasa nu exista: tara e prea nedezvoltata ca sa existe posibilitati alternative de castig cat de cat comparabile cu cat poate un om intreprinzator si nu din cale afara de destept strange din "rechizitii", o data ce se inroleaza. Costul rechizitiilor a crescut, in sensul ca exista legi contra, dar nu sunt nici aspre si nici nu prea se aplica. Suntem departe de minunata poveste a lui Hoffmanstahl cu cavaleristul austro-ungar care e impuscat de superiorul lui pe loc pentru ca se incapataneaza sa fure calul unei vaduve. Nu am ajuns inca la gradul de civilizatie al birocratiei si armatei Imperiului, ci functionam la un nivel gingis-hanian, ca sa zic asa.
Daca acesta e modelul de functionare al politicii, introducerea unor circumscriptii uninominale este precum deshamarea calului din atelajul de caruta: ii dai libertatea sa pasca in voie si, daca e intreprinzator, posibilitatile lui de a prospera cresc exponential. Acest lucru e perfect cunoscut de oricine citeste literatura despre sisteme electorale: numai eu am explicat faptul cui a stat sa ma auda, de la Cristi Pirvulescu la Traian Basescu. Daca votul uninominal pur are pe termen lung niste avantaje (peste o suta de ani si doar in tarile in care statul de drept precede universalizarea votului), pe termen scurt stim cu totii ca nu face decat sa multiplice comportamentul jefuitor, pentru ca elibereaza initiativa privata.
Bineinteles, asta fara sa socotim votantii. Teoretic, votantii au putere mai multa si o pot folosi pentru a controla o parte dintre aceste efecte negative. Dar puterea lor e limitata de doua situatii la noi, care amandoua au precedat schimbarii sistemului de vot si deci erau previzibile. Prima este faptul ca Parlamentul refuza sa inregistreze nominal chiar si voturile deschise. Saptamana aceasta am cerut la Senat rezultatele catorva voturi care nu au fost secrete. Nu exista. Nu imi ramane decat sa dau Senatul in judecata, ca un tribunal sa ii oblige sa inregistreze voturile nominal (si asa voi face). Dar fapt e ca, odata ales, parlamentarul va fi liber, nu constrans, fata de alegatorii sai, ca nu va sti nimeni ce face acolo.
A doua constrangere provine din faptul ca partidele au nevoie de oameni care se pot aproviziona singuri, ca trupetii tatari, si ca atare prefera sa recruteze din cei cu experienta de la armate rivale, nu din aia noi de la plug, astfel ca toata politica la noi are prospetimea unei mese facute din reciclarea unei mase pastoase care ia forma oricarui recipient in care e pusa. Asta duce la faptul ca in majoritatea situatiilor votantii vor alege numai dintre predatori – nu va exista alta alegere.
Dar sa fim optimisti! Poate nu peste tot. Singura solutie decenta la aceste alegeri este sa votati cu oamenii, nu cu partidele, ceea ce a fost si ideea de baza a renuntarii la liste. Cautati-i pe cei care nu sunt predatori si votati cu ei, indiferent cine si de unde sunt. Ca sa ajutam la acest proces, din primele zile de campanie situl www.romaniacurata.ro va publica liste cat mai complete cu biografiile candidatilor. Ca o noutate, veti avea dreptul sa scrieti si dvs. (desi nu fara cenzura) ce stiti despre fiecare.
