Klaus Iohannis se va întâlni vineri cu Donald Trump la Casa Albă, într-o vizită de lucru. Puţină lume a remarcat însă că președintele României este invitat de onoare la Forumul Global al prestigioasei organizații American Jewish Committee (AJC), care are peste 110 ani de existență.
Cu acest prilej, AJC i-a acordat preşedintelui Klaus Iohannis decoraţia „Light Unto the Nations“, cea mai înaltă distincție a organizației, care se decernează unor șefi de stat sau de guvern în semn de recunoaștere pentru promovarea păcii, securității, democrației şi a valorilor umane. Despre întâlnirea din Biroul Oval, şeful statului a precizat:
„Vom discuta despre aprofundarea Parteneriatului Strategic dintre statele noastre, despre relaţia bilaterală şi reconfirmarea angajamentului ferm al României de a rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite“.
Numai atât?
Preşedintele nu a cerut, cum era firesc, un mandat de reprezentare din partea Parlamentului. Nu se ştie cine îi va organiza agenda discuţiilor. Când eşti primit de preşedintele SUA trebuie să ai cel puţin cinci teme de discuţie.
Apărarea e un subiect. Sigur că dacă majoritatea PSD-ALDE nu vota un buget de 2% pentru înzestrare militară, nu am fi discutat azi despre o vizită la nivel înalt, fie ea şi de lucru.
Raython, principalul producător american al rachetelor balistice, este interesat de planul de înzestrare militară pe următorii patru ani, în valoare de aproape 10 miliarde dolari. Dar România, la fel ca alte state europene, are o lege a offset-ului care permite un efect de multiplicare economică.
Potrivit legislaţiei române, orice import de armament trebuie însoţit de o clauză de compensare economică, prin care furnizorul armelor trebuie să cumpere sau să facă investiţii în România de cel puţin 80 la sută din valoarea contractului. Firmele străine pot oferi offset direct, prin cooptarea firmelor româneşti în realizarea contractului de achiziţie, sau offset indirect, prin cumpărarea de produse româneşti sau prin acordarea de asistenţă financiară sau suport tehnic într-o strategie de promovare a unor agenţi economici din România în străinătate. Acest lucru nu s-a realizat nici la achiziţia F-16 de la compania Lockheed Martin, nici de către olandezii de la Damen, cu corvetele.
Nokia este un excelent exemplu de offset acordat de producătorii americani de rachete Finlandei. Rachetele sol-aer se pot monta sau chiar produce la Măgurele. Dar asta trebuie să ştie şi preşedintele. Să aibă în mapa prezidenţială şi inovaţia profesorului Gogu Constantinescu, cel care a gândit şi proiectat sonicitatea, o serie de dispozitive cu arie supraorbitală pentru armele supersofisticate, devenite secrete militare ale SUA.
Sper să nu-i spună ceva despre anticorupţie, că se cutremură Trump Tower la gândul că şi el a trecut printr-o serie de mişcări de tip #rezist ale apărătorilor de libelule şi de viezuri înaripaţi, când plănuia să ridice zgârie-norii din New York.
Preşedintele României ar trebui să aibă în mapa discuţiilor date clare despre interesele Chevron şi Exxon în exploatarea hidrocarburilor din Marea Neagră.
Poate că guvernul american doreşte să mute în România baza militară de la Incirlik, pe motiv ca Turcia a devenit un partener impredictibil. Şi atunci, trebuie ca statul român să aibă o ofertă clară.
E un moment istoric, fie că ne place, fie că nu ne place Klaus Iohannis. El se poate poziţiona ca un partener strategic în apărarea flancului de est al NATO, în condiţiile înăspririi relaţiilor Trump-Merkel. Marea Neagră nu e numai un lac ruso-turc. Mai sunt şi românii şi bulgarii. Poate că Acordul de la Montreux trebuie reinterpretat.
Sigur că preşedintele a fost informat despre importanţa AIPAC de promovare a intereselor Israelului în SUA. Dacă vechiul stat prieten al României este cooptat într-un triunghi isoscel între Tel Aviv, Bucureşti cu baza la Washington, viitorul României e asigurat pentru jumătate de secol.
În mapa preşedintelui ar trebui să mai existe o documentaţie clară privind deschiderea ţării noastre către marii investitori americani. România nu poate fi un pol de putere doar cu serviciile secrete, adânc ancorate în reţele panarabice, ci şi cu o economie puternică. Americanii nu-şi aduc bazele militare în regiuni sărace şi cu curve ieftine. Au păţit-o în urmă cu trei decenii, când au instalat baza militară americană Clark la Angeles City (Filipine), oraşul situat pe singura autostradă dinspre Manila, dedicat exclusiv plăcerilor sexuale, şi s-au îmbolnăvit jumătate din soldaţi.
E timpul realinierii planetelor şi în politica românească.
Iohannis va fi pus în situaţia de a promite o stabilitate guvernamentală şi o colaborare cu majoritatea parlamentară. Triunghiul isoscel al politicii româneşti trebuie să aibă baza la Dragnea, singurul care ştie cum se poate aplica programul de guvernare, cel mai consistent şi mai coerent program politic din 1989 încoace.
Nopţile cu luminiţe fi vor rânduite în manualele de istorie recentă. Ceasul dezvoltării României nu poate fi compus din pancarte colorate cu markerul. E timpul unui nou început.
