Ce au inteles economistii nostri din reducerea – previzibila – a ratingului Romaniei de catre Agentia de Evaluare Financiara Standard&Poor’s s-a vazut. Pe unul il necajeste exagerarea simptomelor, pe altul exigenta agentiei fata de tara noastra, cand cu Ungaria aceiasi s-ar purta mai mult cu manusi. E clar, s-a recurs la sablonul stiut: e un complot la mijloc, suntem grav persecutati, iar o incasam fara sa fi meritat asta prin ceva, toti ne vor raul etc. Pentru asemenea interpretari nu vad de ce ar fi nevoie de Academia de stiinte Economice, de doctorate in Finante si Banci, de stagii de specializare peste hotare, in firme luminoase si solide ale universului manipulatorilor de zornaitori…
Daca citesti insa tu cu ochii tai, s-ar putea sa pricepi altceva. Dupa analistul Marko Mrsnik, "reducerea ratingului reflecta riscurile in crestere pentru economia Romaniei, ca urmare a datoriei mari a sectorului privat si a dependentei de sursele de finantare straine, din ce in ce mai nesigure". Ce vad eu aici, negru pe alb, este cu totul altceva decat marele complot impotriva Romaniei. As zice, oricat poate parea de ciudat, ca, mai degraba, ni se intinde o mana. Cum altfel poti socoti, in caz de boala, diagnosticul corect pus de un medic priceput? Omul nu numai ca te declara bolnav, intelegand prin aceasta ca starea de boala s-a declansat deja si ca necesiti fara intarziere tratament specializat, dar iti indica si de ce boala anume suferi, determinand-o cu ajutorul unei simptomatologii specifice.
Doua sunt indiciile precise ale starii maladive a economiei romanesti dupa examenul la care a fost aceasta supusa de Standard&Poor’s: datoria mare in sectorul privat si dependenta de finantarile straine. Este clar, nu stam deloc stralucit. Ba e cam rau, rau de tot. In mod normal, dupa doua decenii de capitalism dezlantuit, in care nici macar loviturile ordinare de tipul sabordarii fondurilor de investitii si al jefuirii fara scrupule a anumitor banci nu au lipsit, te-ai fi asteptat ca neocapitalistii nostri sa stea pe picioarele lor. Aiurea, nici poveste. Nu este destul sa dai tepe, devenind milioner, monser, milioner intr-o clipita, mai ai nevoie si de inteligenta de a-ti multiplica averea. In loc de asta, cum-necum, capitalistul roman datoreaza. Ce-i drept e drept: se spune ca, daca nu ai datorii, nu te bucuri de credit.
Altfel zis, daca nimeni nu te crediteaza, se cheama ca n-ai onoare, nu te bucuri de increderea nimanui semnificativ. Asa ca, transferandu-si purcoiul de bani prin paradisuri fiscale, dosindu-l de Fisc si de alte controale menite sa il indispuna, intreprinzatorul national prefera sa datoreze.
Situatia e grava in acest punct nu doar sub raport economic: daca "noii stalpi ai puterii" – vorba raposatului Silviu Brucan – sunt atat de friabili, daca cei care trebuiau sa pledeze, prin exemplu propriu, pentru viabilitatea economiei de piata in Romania postcomunista o dau atat de lamentabil in bara, te intrebi din nou, ca in urma cu niste ani: traim intr-un capitalism de opereta, in care banul si proprietatea privata sunt niste fantose ridicole, sau transformarea "e pe bune", iar atunci ar fi de asteptat ca ea sa nu se clatine la prima pala de vant?!
In acest punct al meditatiei survine al doilea simptom, ca o completare la primul. Ai nostri se bazeaza pe surse de finantare straine. Care va sa zica, ne agitam, alergam in dreapta si in stanga, apelam la un verbiaj abundent si la o gesticulatie eflorescenta, dar, de fapt, stam cu mana intinsa. Pica bani de la Bruxelles? Excelent! Vom face si vom drege. Vin niste banuti si de la FMI sau Banca Mondiala? Pai stati sa vedeti ce temeinic stim sa ii cheltuim. Numai ca "Romania este vulnerabila in cazul unei opriri bruste a intrarilor de capital, ceea ce ar duce la o ajustare drastica a economiei si la o deteriorare a balantei de plati", a precizat Marko Mrsnik, deschizand o fereastra si indemnand pe oricine e atins de luciditate sa contemple perspectiva.
Intrebarea pe care mi-o pun nu este doar de ce dl Mrsnik vede ceea ce vede, si nici un economist roman nu a vazut si nu a prevenit asupra acestor evolutii in aceiasi termeni clari, de tot neambigui… Ceea ce ma mai intreb este de ce "autoritatile nu s-au ocupat cu aceste provocari economice din ce in ce mai mari", preferand sa isi mute atentia "inspre viitoarele alegeri generale, care au sporit antagonismul si lipsa de cooperare din mediul politic".
Este randul meu sa ma framant: oare toti acesti experti – unii teoreticieni, altii practicieni – scoliti si experimentati intr-ale meseriei lor de economisti si, respectiv, de politicieni sunt corupti, atenti doar la micile si marile lor afaceri si interese, dispretuitori la adresa binelui public, ori au toata bunavointa, dar le lipseste capacitatea intelectuala si de actiune necesara decidentilor
dintr-un domeniu de activitate de importanta strategica si din viata politica?
