Vecinii nostri de la sud cu care n-am avut de-a lungul timpului relatii prea fericite – sa ne amintim de razboaiele balcanice de acum aproape un veac – iar in aceste zile din cauza fotbalului ne intepam unii pe altii de cate ori avem prilejul, ei bine, vecinii nostri il intampina pe presedintele Bush cu demonstratii antiamericane si printr-un NU hotarat spus impotriva amplasarii de baze militare americane pe teritoriul lor. In fostul lagar al Europei Rasaritene numai noi suntem aliatii cei mai de treaba ai vajnicului senior. Sau noi impreuna cu albanezii, fiindca Bush e intampinat acum cu mare triumf la Tirana. Cei care ne dispretuiesc considera aceasta atitudine o dovada de servilism tipica romanului dintotdeauna care a plecat mereu capul, lasandu-se astfel calcat ba de papucul vizirului, ba de cizma bolsevica, ba de gheata puscasului marin. Romanii nu au demnitate, nu au sira spinarii, s-au facut mereu pres in fata celui puternic. Asa o fi, dar de data aceasta lucrurile stau putin altfel. Faptul ca i-am primit pe americani cu bratele deschise, ca deschiderea bazelor lor in judetul Constanta a fost pentru localnici si nu numai un prilej de mare bucurie, faptul ca in ultima si esentiala instanta suntem pro si filoamericani, indiferent cat ne-ar mai chinui cu superproductiile lor cinematografice stridente, arata ca, in ciuda tendintei noastre stravechi de a ne ploconi in fata celui puternic, de data aceasta suntem bine orientati. A-i iubi pe americani inseamna sa fii de partea istoriei pozitive, istoria care face dreptate dupa deceniile de paranteza sumbra. Nu cred ca in viitorul apropiat sau chiar mai indepartat vom vedea pe bulevardele noastre demonstratii antiamericane de felul aceleia de la Sofia. Din aceasta cauza in timpul administratiei Constantinescu am sustinut neconditionat interventia NATO in Iugoslavia dictatorului Milosevici si am permis ca spatiul nostru aerian sa fie la dispozitia flotilei aliantei. Pe vremea aceea nu eram membri NATO, nu fuseseram primiti in primul val al extinderii aliantei, multi spuneau ca acel val poate fi singurul si ultimul iar obedienta noastra nu va servi la nimic, cu atat vom ramane, adica si fara castig, si fara demnitate… Iata ca Romania a intrat intr-o axa vitala Londra si Washington. Parintii nostri i-au asteptat prea mult pe americani ca urmasii lor sa aiba nesimtirea sa protesteze impotriva celor indelung asteptati. Evident, America de acum nu mai e aceeasi ca in 1945 spre care ne indreptam sperantele. America este acum un stat pragmatic, dur, care prin corectitudinea politica pornita din curtea ei ne face sa vorbim fara jena despre comunism american. Dar cu toate acestea, indiferent in ce an ne-am afla, America ramane un simbol nepieritor al libertatii.