Momentul electoral din mai se anunţă a fi, în acelaşi timp, un fel de al doilea tur al alegerilor parlamentare şi un tur preliminar al alegerilor prezidenţiale.
Dispariţiile principalilor protagonişti din 2012, USL şi ARD, au transformat alegerile europene într-un necesar moment al adevărului pentru raportul de forţe dintre partidele româneşti. În plus, dacă parlamentarele din decembrie 2012 au fost apogeul unei lungi perioade de îngheţare a numărului de actori politici relevanţi, pe 25 mai vom asista, probabil, la o dezgheţare a scenei politice.
Faptul că suntem în ultimul an din mandatul actualului preşedinte, precum şi ruperea colosului antiprezidenţial format din PSD şi PNL duc la diminuarea importanţei clivajului pro-contra Traian Băsescu, care, din 2005, a organizat viaţa noastră politică. Resetarea raporturilor dintre partide se va face după alte criterii, care vor fi mai clare numai după ce vom putea vedea care este forţa fiecărui partid în aceste alegeri. De rezultatul lor vor depinde viitoarele acorduri pentru toamnă, implicit şi şansele candidaţilor la prezidenţiale.
Primul interesat ar trebui să fie principalul partid de guvernământ. Dacă România era o ţară mai democratică după ruperea USL, ar fi trebuit să avem noi alegeri parlamentare. În lipsa acestora, românii se pot totuşi pronunţa la europene, iar PSD trebuie să-şi dovedească superioritatea. Covârşitoare. Dacă alianţa pe care o conduce, plus scorul partenerului de coaliţie, UDMR, nu au peste 50%, atunci tema legitimităţii Guvernului Ponta va cântări greu în ecuaţia din toamnă. Asta ar face şi mai dificilă o victorie a unui pesedist la alegerile prezidenţiale.
