In general, sondajele electorale din Romania contin multe contraziceri. Este greu de spus daca ele reflecta incoerenta celor sondati sau a celor ce fac sondajul. Astfel, in ultimul sondaj INSOMAR dl Basescu are increderea a 48% din romani, in timp ce mai multi, 55%, "se declara multumiti" de d-sa. Care o fi diferenta?
si totusi o clasificare, de la un sondaj la altul, cu cifre diferite, dar nu foarte indepartate, pare sa beneficieze de o oarecare credibilitate: domnul Theodor Stolojan este favoritul sondajelor printre cei doriti in functia de prim-ministru. Urmat fiind, intr-o ordine care nu se dezminte, de domnii Geoana si Tariceanu. In mare si fara sa tinem seama de cifrele extreme, dl Stolojan este favoritul a cam o treime din esantioanele reprezentative ale electoratului.
Care sa fie izvorul popularitatii relative a domnului Stolojan? Mai usor este sa enumeram ce nu il recomanda pentru a deveni seful Guvernului. A mai fost prim-ministru si a avut o guvernare care numai glorioasa nu se poate numi. Recesiune, haos, inflatie galopanta au caracterizat acea perioada (septembrie 1991-noiembrie 1992). Desigur, Romania era greu de guvernat pe atunci, dar in nici un caz dl Stolojan nu s-a distins prin altceva decat prin gestionarea mizeriei.
Apoi fostul (poate viitorul) prim-ministru a plecat la Washington, unde a fost functionar al Bancii Mondiale. Revenind in tara, a lucrat pentru o companie privata. Sigur este ca in aceasta pozitie a dobandit relatii importante. Despre realizarile sale in sectorul privat, iarasi sondatii nu au cum sa stie mare lucru.
Reunificarea partidului liberal este marea realizare pe care candidatul la conducerea Guvernului o pune in evidenta. Dar acest act cu adevarat istoric nu este unul de guvernamant, ci presupune, eventual, alte abilitati. Pe de alta parte, sunt numeroase indicatii ca mai mult banii dlui Dinu Patriciu decat forta de persuasiune a dlui Stolojan au avut merite in reunificarea zburdalnicilor membri ai diferitelor factiuni liberale.
A urmat desemnarea d-sale drept candidat al Aliantei D.A. pentru Presedintia Romaniei. Se stie cum s-a terminat aceasta tentativa: prin retragerea precipitata de la candidatura din "motive de sanatate" cu numai doua luni inainte de alegeri, creand o serioasa problema Aliantei. Nici pana azi nu stim ce boala o fi avut si care e starea actuala a sanatatii d-sale. A fost inlocuit de dl Traian Basescu. Iar dl Stolojan a devenit o figura palida, aproape ascunsa in birourile de la Cotroceni.
Au urmat excluderea sa din PNL si formarea disidentei PD-L, a carei viata a fost pieritoare ca umbra, fiind urmata de absorbtia in PD si formarea partidului cu linioara, PD-L.
Deputat european, ales fara probleme pe o lista, dl Stolojan refuza sa se bata in Romania, necandidand pentru un loc in Parlament. Aparitiile d-sale in public sunt destul de sporadice. Pare sumbru, inhibat, tacut. Desigur, i se pot atribui buna-credinta, bunavointa, lucru usor de mimat atunci cand vorbesti putin.
Atunci ramane sa intelegem de ce este dl Stolojan, in ciuda acestor handicapuri, favoritul sondajelor? Exista reputatia d-sale de "finantist". Trebuie sa recunoastem ca antecedentele sale din Ministerul de Finante ceausist, de director al rezervelor valutare, nu reprezinta o proba. Alta explicatie ar putea fi tocmai aceea ca d-sa este un om discret. Beneficiaza deci de prezumtia de ne-demagogie. E un motiv, dar nu decisiv. Un barbat ragusit poate fi un mare tenor, dar nu e sigur.
Ramane o singura cauza mai rezonabila pentru care dl Stolojan beneficiaza de relativa preferinta a sondajelor: d-sa trece drept favoritul dlui Basescu. O parte din cei care au incredere in presedinte (sa zicem cam 2/3 din ei) cred ca avem nevoie de o conducere unitara a tarii. Satui de conflictul permanent dintre Basescu si Tariceanu, romanii (mai bine zis, electoratul) vor, in posturile principale ale statului, doi oameni care sa se inteleaga, sa nu se gaseasca intr-o permanenta divergenta. Exista parerea ca cei doi, Basescu si Stolojan, ar alcatui acest cuplu ideal, subiectul visului nostru de pace.
Dar Constitutia Romaniei acorda sefului Guvernului un rol mult mai mare decat acela de simplu executant al ordinelor presedintelui! si, in atare situatie, prim- ministrul, care va fi dl Stolojan, este chemat sa aiba o atitudine mai independenta decat lasa sa se creada. Un prim-ministru nu trebuie sa fie in primul rand un om ascultator, dupa cum un dirijor de orchestra nu trebuie sa fie in primul rand omul de incredere al directorului Filarmonicii, ci un om cu autoritate si talent.
Poate ca se va dovedi ca presedintele Traian Basescu poate conlucra si cu o personalitate mai independenta, nu numai cu un om dispus sa asculte fara sa cracneasca de ordinele d-sale.
Pe de alta parte, daca PSD planuieste un nou puci antiprezidential, cum a afirmat presedintele luni seara, nu va trebui sa ne miram ca dl Basescu, care s-a fript acum doi ani cu ciorba, sufla
si-n iaurt. "Lovitura de stat permanenta", atmosfera de intrigi si de provocari demagogice intretinuta de PSD fac, de fapt, o guvernare mai indrazneata a tarii imposibila, toate partidele, toti politicienii fiind intr-o continua defensiva.
