Ponta şi oligarhii corupţi, război cu istoria

Ceea ce nu înţeleg nici baronii, nici Ponta, Dragnea sau alţi lideri PSD este că soarta nu pare să le mai surâdă, că istoria joacă împotriva lor şi le va fi tot mai complicat şi riscant să meargă împotriva curentului.

În 1989, când sergentul Samuel Doe, pre­şedintele Liberiei, a fost înlăturat de la pu­tere de rivalii săi Charles Taylor şi Prince Johnson, sprijiniţi de guvernele din Bur­ki­na Faso şi Côte d’Ivoire, ul­tima întrebare pe care a au­zit-o în anchetă, înainte ca Johnson să-i taie urechile şi să i le mănânce, a fost: „Unde-s banii? Care e nu­mărul contului bancar?“. Staţi liniştiţi, lucrurile as­tea se întâmplă în dic­ta­tu­rile de prin lumea a treia, nu în democraţii. Lui Ma­zăre, de exemplu, cu toate că acuză ne­în­cetat „dictatura“ lui Băsescu, niciun pro­curor nu i-ar tăia urechea pentru a-i afla conturile din off-shore-uri. Nici n-ar fi nevoie, pentru că secretul bancar e tot mai prost păzit şi paradisurile fiscale sunt luate la scărmănat de diverse comisii ro­gatorii. În aceeaşi ordine de idei, doar co­in­cidenţa face, probabil, că „bagabonţii“ de procurori i-au săltat pe vătafii ju­de­ţului Constanţa taman când portul – din care Guvernul Ponta se pregătea să livreze 33% lui Mazăre şi Constantinescu – a de­venit mai strategic ca oricând, în con­tex­tul conflictului Rusia-Ucraina. Iată, timp de trei zile, începând de luni, distru­gă­to­rul american Donald Cook face o escală la Constanţa pentru antrenamente îm­preu­nă cu românii. Şi cine ştie câte altele mai pot urma, aşa că scoaterea portului, fie şi par­ţială, din ecuaţia mafiotă poate fi o ches­tie strategică de respiraţie ceva mai largă.

Ceea ce nu înţeleg nici baronii, nici Ponta, Dragnea sau alţi lideri PSD este că soarta nu pare să le mai surâdă, că istoria joacă împotriva lor şi le va fi tot mai complicat şi riscant să meargă împotriva curentului. Dacă îşi închipuie că penalii naţiei vor fi lăsaţi să sfârşească de bătrâneţe în paturile lor, precum Suharto, „regele clep­to­cra­ţi­lor“, despre care Trans­pa­rency International sus­ţi­nea că ar fi furat până la 35 de miliarde dolari, îşi fac ilu­zii deşarte. România nu-i In­donezia şi nici Sudan, unde Omar al-Bashir şi-a pus în conturi vreo 9 miliarde de do­lari, mulţi chiar la Lloyd’s din Londra. Nu-i nici Ucrai­na, slavă domnului, unde oli­garhii deţin miliarde de dolari, averea familiei Ianukovici fiind estimată la 500 de milioane. Şi nici Rusia, ţara în care 35% din totalul averilor, adică 420 de miliarde de dolari, sunt deţinute de doar 110 oameni.

Citește continuarea textului în Revista 22.