Din nou un copil a fost sfasiat de cainii vagabonzi, pe care poporul ii numeste, cu oarecare duiosie, maidanezi. Amanuntele sunt infioratoare, dar noi am devenit atat de duri, de nesimtitori incat, dincolo de tonul uscat al stirii din ziar, nu am gasit nici macar un cuvant de compatimire prin presa, pe la TV. Pe un camp, la periferia orasului Constanta, fetita zacea fara viata, sfartecata, cu vena jugulara perforata. O parte din pielea capului a fost gasita undeva mai departe.
S-au facut statistici, cati copii au fost pana acum ucisi de cainii salbatici? Astfel de cazuri sunt deseori aduse la cunostinta in presa. Dar nu numai copiii sunt victimele cainilor fara stapan. Mai multi batrani au fost ucisi pretutindeni pe intinsul patriei, in special la tara. Nici adultii nu au scapat, ca acel cetatean strain ucis acum doi ani, in plina Capitala, la 200 de metri de sediul Guvernului. Despre rani, mai mult sau mai putin grave, nu se mai vorbeste. Undeva, am citit o cifra semnificativa: numai in Bucuresti sunt raportate zilnic cam 80 de cazuri de oameni muscati de caini.
Pasnici turisti straini care va plimbati prin locurile elegante (cat se poate) ale capitalei noastre, fiti cu ochii in patru: o doamna pe care o cunosc personal a fost muscata de picior in plina zi, atacata pe la spate de un maidanez pe Calea Victoriei, care, la urma urmelor, e si ea un maidan, probabil. Placuta vacanta romana s-a transformat in sedinte de antirabic.
Preacinstiti locuitori ai orasului nostru, pregatiti-va sa infruntati marea dilema – trotuarele fiind blocate de masini, aveti de ales: sau mergeti pe carosabil si va calca un 4×4 condus de un mafiot cu ceafa groasa, sau va musca un dulau tasnit pe neasteptate dintr-o curte. Alegerea va apartine dumneavoastra.
Cainii nu sunt vinovati. Vinovate sunt numai fiintele inzestrate cu constiinta. Ca atare, cainii nu sunt nici raspunzatori de nenorocirile pe care le provoaca. Ei asculta de legi pe care oamenii nu le pot edicta, legile haitei, legile marcarii teritoriului. Inca nu au ajuns sa dicteze legi pentru oameni. Pana de curand exista o legislatie care, chiar daca nu facea posibila rezolvarea rapida a problemei, mergea catre o solutie: animalele prinse de hingheri erau eutanasiate daca nu erau revendicate in termen de trei zile. E adevarat ca nu era o solutie prea eficace – "parintii adoptivi" ii luau si le dadeau indata drumul in strada.
De cateva luni, aceasta procedare nu mai e posibila. Dl senator Marius Marinescu a zadarnicit-o.
Respectivul ales al natiunii (acelasi care a impus si o lege foarte buna, protejand spatiile verzi) a avut de aceasta data o idee fatala. Cainii nu mai pot fi eutanasiati nici daca nu-i revendica nimeni zece ani. Adaposturile fiind insuficiente, ei sunt, firesc, "eliberati". Numarul si efectivele haitelor cresc. Daca nu da turbarea, in care caz autoritatile nu vor mai avea ce face si vor trece la masacrarea in masa a cainilor, vom suporta situatia asta la infinit. Dar nu am innebunit complet, cu totii, ca sa speram la o epidemie de turbare intru rezolvarea problemei cainilor.
Cu ocazia summitului istoric, cel mai mare eveniment din istoria Romaniei, cum a spus, intr-un entuziasm delirant, un coleg de la Senat al dlui Marinescu, orasele Bucuresti si Constanta, pe unde a trecut presedintele Bush, au fost curatate provizoriu de canidee, sa nu cumva sa strice solemnitatea cortegiului prezidential (tot s-au strecurat unu-doi catei!). Apoi: adio, domnule Bush! Cainii au fost eliberati. Se poate paria ca zavozii care au omorat fetita din Constanta petrecusera un concediu-Bush intr-unul din refugiile "de lux" de pe litoral.
Am fost in multe tari din Europa si America, in cateva din Africa si Asia. In tarile subdezvoltate, mai vezi cate doi-trei caini vagabonzi. In UE, deloc. Oricum, nicaieri ca la noi.
Pletora de caini vagabonzi este o mostenire a anilor "lumina", a erei socialismului multilateral dezvoltat. Daramarile masive, rapide, in care oamenii trebuiau sa-si paraseasca fara intarziere locuintele cu un preaviz de trei zile, au creat o masa de caini parasiti. S-au inmultit, au invatat sa traiasca in jungla oraselor noastre, sa treaca la stop numai pe verde. Simpatic! Au aparut si ONG-uri, cata frunza si iarba, care lupta pentru drepturile animalelor. Au dreptate. Relele tratamente aplicate animalelor sunt nedemne de o societate civilizata. Dar, doamnelor si domnilor prieteni ai celor care nu cuvanta, va rog sa dati voie unui prieten al oamenilor sa intervina cu sfiala pentru viata unor copii nevinovati, a unor batrani fara aparare si, la urma urmelor, de ce nu, a catorva cetateni japonezi rataciti in spatiul mioritic! Cred ca am putea gasi o cale de intelegere, o solutie echitabila si pentru oameni, si pentru caini. Va ramane numai primejdia, pentru unii locuitori ai Brasovului, sa se pupe’n bot cu vreun urs daca duc gunoiul seara, prea tarziu, in spatele blocului. O nimica toata.
