Baronii locali nu au disparut niciodata. Ei sunt aici, printre noi, teferi, cu cefe late si burti revarsate peste curele, cu zambete smecheresti si afacerile in floare. Negociaza contracte cu statul, iau comisioane, firmele li se inmultesc, la fel vilele si conturile, se vara in cat mai multe comisii si consilii. Platesc din greu partidele, la pachet, sa nu se supere nimeni, sa fie prieteni cu toti, sa aiba spatele asigurat, caci nu se stie. Nu s-a mai vorbit de ei, pentru ca au invatat lectia discretiei. Fusesera uitati, nu disparuti. Pentru scurt timp s-au dat la fund. Scenariul este asemanator cu cel din 1990, cand securistii si nomenklaturistii s-au ascuns in cotloane si au asteptat sa vada exact din ce directie bate vantul. Asa si acum. Dupa pierderea alegerilor din 2004 baronii au fost cuprinsi de panica, unii au inceput vizitele la Parchet, altii au intrat in adormire pina la stabilizarea situatiei. Intre timp au scos capul noii veniti la putere. S-au legat noi prietenii, noi cumetrii, s-au pus bazele noilor colaborari. Infometata si rapace, proaspata garnitura de baroni a prins rapid cheag, a intrat in paine si a batut palma cu fostii.
Baronii au o singura culoare: coruptia. Dovada vie este baronul traseist Morega. Cheta de la institutiile statului pentru aprovizionarea pusculitei partidului nu este noua. Nu au inventat-o liberalii. Acum vreo doi ani, colegul baron Mischie spunea clar ca "banii pentru judete sunt la el in varful pixului". Doar metodele par sa se fi diversificat putin, acum mai la moda e santajul cu functii: daca nu strangi banii, te picam la concursul de director, de manager sau de ce o mai fi el. Acest amanunt a fost pasat in planul doi, dar el pune sub semnul intrebarii "reformele" portocalii. Existau si pana acum semnale ca, exact ca pe vremea PSD-ului, nu exista promovare sau numire care sa nu aiba conotatii politice sau economice, ca maretele concursuri si faimoasa transparenta ascund de fapt traditionalele aranjamente. Nu prea existau insa dovezi. Ruperea Aliantei, interminabilul razboi de pe scena politica, jocul la doua capete au determinat scoaterea la iveala a dosarelor, a mizeriilor de sub pres si a cadavrelor din dulap. Datul in gat este doar la inceput. Ingrijoratoare este insa usurinta in minciuna a sefilor politici, de la Orban si Antonescu la Tariceanu.
Operatiuni tip Morega si amploarea fenomenului coruptiei mici si mijlocii din spatele ei, alaturi de sondajele de opinie constituie adevaratele explicatii pentru urnofobia unei parti a clasei politice. Daca ar putea sa amane nu numai europarlamentarele, ci si orice fel de alegeri pentru vreo zece ani, actuala coalitie PNL-PSD-PC-PRM nu ar avea nici o ezitare. La randul lui, PD este dispus la compromisuri altfel de neacceptat, doar ca sa ramana la guvernare, adica la masa unde se impart banii si posturile. Orice fel de confruntare cu electoratul incepe sa devina fatala in special pentru partidele a caror politica este favorabila grupurilor mafiote de interese si care practica dublul limbaj. Cu un ochi pe sondajele de opinie si altul la cifra de afaceri, cele patru partide fac front comun impotriva oricaror alegeri. Europarlamentarele sunt doar primele la rand. Argumentatia este subreda si nu pacaleste pe nimeni. Politicienii si baronii lor vor doar sa mai castige timp.
