In fine, a iesit la rampa un politician care observa – primul dupa mult timp – un lucru de bun-simt. Gabriel Oprea, ajuns deputat independent dupa ministeriatul lui finalizat aproape inainte de a incepe, spune: "Temele privind fraudarea alegerilor, executarea de operatiuni informative ilegale si neconstitutionale – prezente in declaratii si discursuri – nu fac decat sa umbreasca munca profesionista a zeci de mii de oameni si sa discrediteze un minister care a dus greul integrarii europene, a promovat reforma si descentralizarea si a contribuit decisiv la libera circulatie a romanilor in Uniunea Europeana". Totodata, el pune punctul pe "i" observand ca "insistenta pe acest subiect, fara dovezi, deterioreaza credibilitatea Romaniei pe plan extern si pune Executivul intr-o situatie delicata in procesele de negociere internationala".
Nu se poate contesta, acuzele trantite pe masa fara suportul unor probe au, intr-adevar, ca efect caderea in derizoriu a institutiilor statului, atat in ochii populatiei Romaniei, cat si in cei ai partenerilor nostri europeni. S-ar zice ca s-a ajuns deja intr-un loc in care demnitatea, onoarea, precautiile dictate de bunul-simt au fost lasate mult in urma de fantasme, obsesii, suspiciune si rea-credinta. In fiecare clipa, politicienii nostri dau semne ca au parasit de mult, fara probleme, ceea ce indeobste se numeste cadrul unor relatii publice civilizate, plonjand in noroaiele mahalalei si mahalagismului. Nu mai e de cerut stil de la acesti spadasini ai injuriei si ofensei, dar un pic de rigoare s-ar cuveni, chiar si la nivelul de degradare atins de discursul public in ultima vreme, mentinuta. Nu poti acuza in mod iresponsabil, permanent, de orice, fara sa dai socoteala de asta. Sau ar trebui sa nu poti.
Aceasta, fireste, intr-o societate normala si functionala. Cand, in loc sa rezolve problemele mari si mici in folos public, politica se preteaza la statutul de show permanent insa, atunci societatea a devenit ea insasi arena uriasa a unui circ plin de cimpanzei atat in arena, cat si de jur imprejur. Nu stiu daca aceasta este Romania visata; nu de inaintasii gloriosi, ci chiar de noi insine, in momentul inaugural de la sfarsitul anului 1989. Sau, mai exact, stiu ca nu e aceasta. Vrem altceva.
Gestul domnului Oprea de a lasa scaunul si de a nu accepta orice conditii de obedienta ca ministru, apoi cel de retragere din randul partidului care i-a refuzat increderea si prezumtia de buna-credinta nu au trecut neobservate la vremea respectiva. Poate ca omul are, ca oricare dintre noi, niste defecte, poate ca impartaseste niste partizanate, dar nu s-ar putea spune ca nu are coloana vertebrala sau ca nu isi asuma consecintele gesturilor sale.
Acestea fiind spuse, ramane totusi de vazut daca prestatia celor de la Interne, aflati pentru scurt timp in subordinea sa, cu tot cu serviciile speciale de tot felul, indreptateste interpelarea deputatului Gabriel Oprea. Inutil sa mai subliniez ca sunt semne destule ca… nu. Scurgerile de informatii cele mai felurite, eterna secondare a politicienilor de diversi ofiteri, daca nu sub acoperire, atunci camuflati, sustragerile de dosare, deversarea in presa a unor inregistrari ilegale sunt semnele unor disfunctionalitati in functionarea mecanismelor consacrate, a parasirii neutralitatii politice la care poti spera, in principiu, din partea institutiilor statului, a unor jocuri de interese si a recursului la mijloace dintre cele mai dubioase in atingerea scopurilor unor persoane si gasti oculte.
Perfect de acord cu ideea ca ridicarea poalelor in cap de fata cu partenerii politici europeni si de pe intregul mapamond arunca in derizoriu si starneste oprobriul acestora asupra tarii noastre. Cred si eu ca in acest moment s-a ajuns mult prea departe cu terfelirea Romaniei prin vocile ei "cele mai autorizate". Domnul Oprea nu are insa de ce sa-si faca iluzii. La acest joc infam, scabros, iresponsabil participa toata lumea, inclusiv fostii lui comilitoni. Nu mai departe decat in ultimele o suta de ore, si mari, si mici, si PDL, si PSD au recurs la santajele cele mai joase pe seama intregii populatii a tarii.
Premierul a amenintat cu prabusirea in haos in caz de cadere a propriului Guvern, doamna Anastase, in loc sa regrete incalcarile de regulament proprii, a amenintat ca inlocuirea ei il va propulsa pe Adrian Nastase in functia de dirijor al Camerei Deputatilor, in timp ce Mircea Geoana vrea sa profereze acuze referitoare la furtul alegerilor de catre PDL inainte ca alegerile sa fi avut loc si in absenta oricaror dovezi. Greu de numit responsabile asemenea comportamente. Ele par, mai degraba, infantile, paranoide, lipsite de simtul masurii si chiar de o anume estetica si stilistica pe care ceea ce numim in general politica te-ai astepta sa le aiba.
N-as fi crezut sa ajung vreodata sa spun asa ceva, dar in morga grava si continuta a maharilor ceausisti, in pieptanatura lor severa, de baroni agramati si mafioti de partid si de stat, existau mai multa rigoare si mai multa clasicitate decat in scalambaielile penibile, joase ale istericosilor si nevroticilor manipulatori politici actuali. Daca au dreptate – se va vedea curand asta – e numai fiindca ei si numai ei au facut ca asemenea marsavii sa fie posibile. Sa pierd sau sa inving impreuna cu aceasta trista pleava mi-e la fel de penibil.
