Doamnelor și domnilor din USB/R, nu sunt năzuros și vă fac rabat la multe și mai ales – deocamdată – la „ideologii“ și chiar la populisme. Dar la Voiculescu, Gâdea & Co. nu.
Avem dreptul să fim ceva mai indulgenți cu un partid nou și proaspăt precum USB, rebote-zat USR? Adică să privim – cum am zice – și peste umăr, atunci când ar trebui să ne uităm drept înainte? Merită să le dăm o șansă, fie și printr-o scădere a vigilenței?
Merită, pesemne, căci nu lor le-o dăm, ci nouă, săturați de mizeria politică de la noi, de blaturile dintre PSD și PNL, de indecența felului în care aceștia își votează privilegii în Parlament, de catastrofala înfrângere a PNL de la București, care anunță un declin al partidului la nivelul țării. Merită, căci știm cât de lipsite de conținut s-au dovedit a fi promisiunile de înnoire ale partidelor mari. Iar dacă nu vom da o șansă noului, atunci când acesta se afirmă, spunem, atunci cu ce îndreptățire ne vom mai lamenta că în România nu se schimbă nimic? Și nu e cu adevărat nou și simpatic acest partid? Priviți la noua lui stea, Clotilde Armand, cu umor, carismatică, inteligentă, cu româna ei frumoasă cu accent galic! Păstrându-ne în zona femininului, ce avem dincolo? Gabriela Firea, Alina Gorghiu? Uuuuh!
Așadar, să nu fim cârcotași: Nicușor Dan refuză să se declare de stânga sau de dreapta? Știința politică spune că nu-i în regulă, dar să nu ascultăm de nazurile ei. Cum să câștigi susținere mai largă într-o societate pentru care ideologiile nu mai înseamnă decât minciună? Cum să atragi și vechiul electorat de dreapta, și noul electorat de stânga? E o neghiobie a spune că a trage canalizare sau a ameliora transportul public nu-i de dreapta, nici de stânga? Firește că e o neghiobie (sau un populism cras). (A trage canalizare e un proces tehnic și neutru, dar finanțarea operației și prioritizarea ei nu mai sunt tot așa.) Dar, față de alte prostii care se spun și s-au spus la noi, parcă nu e nici cea mai mare, nici prima, nici nu va fi ultima.
Dar dacă refuzul ideologiei e de fapt o ideologie disimulată – și anume de stânga –, cum spun unii nu fără dreptate? Fie și așa: măcar de am avea o stângă autentică, nu o stângă conservatoare și lichelisto-clientelară, precum PSD. Or, măcar atât știm: Nicușor Dan și USR sunt deschis contra PSD.
Totuși, ei sunt și împotriva PNL, refuzând orice alianță tactică cu acesta. Cum de n-ar fi, când josniciile acestui partid nu lipsesc? Iată, chiar și acum se pare că PNL și PSD au fost de acord – precum doi tâlhari – să o frustreze pe Clotilde Armand de voturile necesare pentru a deveni primarul sectorului 1. (În treacăt fie zis, scandalul numărării voturilor la sectorul 1 i-a făcut dnei Armand un mare serviciu de PR, de care nu mă îndoiesc că va profita în dauna PNL, în continuare incapabil să înțeleagă ce se întâmplă în țară.)
– Sunt însă unele zvonuri neclare privitoare la fondurile de campanie?
– Să nu le dăm ascultare. Poli-tica cere bani și simț practic, nu mofturi. Ar trebui să-i lăudăm pentru capacitatea de a strânge fonduri.
– Dar cică ar fi susținuți de Soros.
– Ei și, foarte bine! Jumătate din societatea civilă din România a fost, de-a lungul timpului, susținută de miliardarul iubitor de „societate deschisă“.
– Bun, dar se spune că dl Matei Păun, șeful de campanie al USB, are legături suspecte cu Belarus; iar de la Belarus la Putin nu-s nici prea mulți pași și nici prea multă „societate deschisă“. Asta nu-i serios?
– Nimic dovedit! Și pe urmă, ori Soros, adică americanii, ori rușii: ar trebui și răuvoitorii să se decidă!
– Totuși, Nicușor Dan n-a părut foarte sigur de el când a fost întrebat referitor la legăturile „estice“ ale lui Matei Păun: ba chiar a lăsat impresia că nu spune tot adevărul.
– Să nu cădem în maladia suspiciunilor: n-are suficientă experiență la vorbit în public! Dar NATO, Deveselu? N-o să ieșim din NATO din cauza lui Nicușor!
Să fim indulgenți, așadar, și mai puțin cârcotași, dar până unde? N-are și indulgența o limită? Altfel spus: nu există undeva o „piatră de poticnire“? Un lucru peste care nu mai putem și nu mai voim să trecem? Gândească fiecare cum crede, dar pentru noi există așa ceva în cazul de față: este prezența la Antena 3 – unde dna Clotilde Armand s-a dus după alegeri, comme si de rien n’était, așa cum Nicușor Dan s-a dus și el înainte de alegeri.
Suntem tentați să-i apostrofăm pe cei doi într-un mod frust: ce naiba ați căutat la postul infractorului Voiculescu, care ispășește 10 ani de închisoare pentru corupție? Vreți să luptați împotriva corupției beneficiind de mediatizarea unora care au corupt spațiul mediatic așa cum n-a mai făcut-o nimeni în România? Ce semnal dați alegătorilor voștri? Dar, mai ales ca alegător din sectorul 1, am un mesaj pentru Clotilde Armand:
V-am votat, dnă Armand, dar mi-a părut rău că am făcut-o, după ce v-am văzut ciripind volubil cu Mihai Gâdea, cel care a târât în scârnă pe oricine îl deranja pe patronul său și sistemul mafiot din România. Cum puteți fi „antisistem“ intrând în „sistemul“ turnătorului Voiculescu? Vreți să câștigați electorat? Vi se spune de către consilieri că deja ați câștigat o mulțime de telespectatori ai Antenelor? Posibil. Pe mine m-ați pierdut. Poate că nu-i nici o pagubă. S-ar putea, cu șarmul dumneavoastră, să ajungeți parlamentar, ministru, poate chiar președinte. Dar dacă veți face carieră politică prin a pactiza mediatic cu Antenele, prezic că veți deveni și dumneavoastră un om al sistemului. Și atunci, ce avem cu „ăștia“ de acum?
Unii vor spune că exagerăm. Că am devenit brusc prea intransigenți. Că o ieșire la Antena 3 rămâne totuși un detaliu. Alții ne vor reproșa indulgența de dinainte față de chestiunile „serioase“. Vor spune că am acceptat prea mult. Dar dacă-i puțin, mult – cine știe? Toți știm însă măcar un lucru: că există o piatră de poticnire undeva. Dar unde? Rațional, n-am argumente să o plasez ceva mai înainte sau ceva mai departe pe drum. Cine poate stabili câți copaci fac o pădure? Câte gafe fac un dezastru? Fiecare să socotească și copacii, și gafele așa cum crede de cuviință, dar să le socotească. Prin urmare: doamnelor și domnilor din USB/R, nu sunt năzuros și vă fac rabat la multe și mai ales – deocamdată – la „ideologii“ și chiar la populisme. Dar la asta – la Voiculescu, Gâdea & Co. – nu. Peste asta nu vă urmez. Aici e piatra mea de poticnire.
Acest articol a fost preluat din Revista 22
