Intr-o interventie menita sa linisteasca spiritele inflamate de consecintele unei ordonante de urgenta (cred) pripite, premierul Boc a argumentat ca interzicerea cumulului salariului cu pensia este, in primul rand, "un act de dreptate, de echitate, un act moral". si mie mi se pare nedrept ca un om aflat la o varsta ce nu are nimic comun cu senectutea sa incaseze o pensie si salarii compensatorii substantiale si, in plus, un salariu de bugetar. Numai ca, pentru a se inlatura o situatie imorala altfel decat prin producerea altor nedreptati, ar fi fost necesara o analiza mai atenta.
Pentru aceasta, ar fi trebuit pornit de la recunoasterea unui adevar elementar, anume ca pensia este o forma de asigurare, nu un ajutor social. Cu alte cuvinte, orice om care munceste incredinteaza statului o parte din veniturile sale, urmand ca suma respectiva sa-i fie restituita sub forma de pensie, dupa implinirea varstei stabilite prin lege.
Ca varsta de pensionare (57 de ani pentru femei, 62 de ani pentru barbati) este in Romania mai mica decat in restul Uniunii Europene e o alta discutie. Important este faptul ca pensia este un drept al oricarui om care a contribuit la fondul de pensii un anumit numar de ani, drept similar celui rezultat dintr-un contract comercial incheiat cu o firma de asigurari care, in cazul nostru, este statul.
Problema este ca exista o serie intreaga de categorii de salariati care, datorita unor legi speciale, se pot pensiona la varste mult mai mici decat cetatenii de rand. In unele cazuri (de exemplu, al minerilor care lucreaza in subteran), reducerea varstei de pensionare este justificata prin natura muncii, care uzeaza fizic mai mult decat o activitate obisnuita. Probabil, la fel se justifica initial pensionarea timpurie a militarilor, care luptau in transee, erau expusi unor privatiuni si riscuri deosebite etc.
Este insa greu de inteles de ce trebuie pensionat astazi la 40 de ani un ofiter care a servit in armata (ca intendent) mai putin de douazeci de ani – este cazul actualului ministru al Administratiei si Internelor. La fel de imorala este pensionarea magistratilor dupa 25 de ani de vechime, adica la o varsta de mai putin de 50 de ani, si lista poate continua cu politistii, personalul navigant si altii. Toti cei care fac obiectul acestor derogari de la legea generala beneficiaza simultan si de alte privilegii – sistem de asigurari de sanatate separat, case de odihna, sporuri salariale de tot felul etc. Din punct de vedere istoric sunt un fel de fosile ale sistemului feudal.
Daca privim pensia ca pe o asigurare, atunci vom constata ca pensionatii timpurii contribuie mai putini ani la fondul de pensii si incaseaza asigurarea mai multi ani decat oamenii de rand. Cu alte cuvinte, o parte din pensia lor nu este platita din contributiile lor, ci din bani publici. Din acest punct de vedere este perfect justificat sa li se impuna anumite restrictii, cum ar fi interzicerea cumulului cu salariul bugetar. Dimpotriva, un om care a contribuit peste treizeci de ani la sistemul de pensii are dreptul sa-si primeasca inapoi banii cu care s-a asigurat, proportional cu sumele platite (mai mari daca salariul a fost mai mare), dupa ce a ajuns la varsta generala de pensionare. Acest drept nu are nici o legatura cu faptul ca, in loc sa-si plimbe linistit nepoteii in parc, doreste sa faca efortul de a mai munci, munca pentru care are dreptul la retributie. Altfel, inseamna ca dreptul la munca nu mai este garantat de statul roman.
Al doilea argument al premierului, "nevoia de sange proaspat in sistem", este si el subred. Pentru cine nu cunoaste sistemul de repartizare a posturilor vacante in invatamantul preuniversitar, voi preciza ca acestea sunt intai oferite profesorilor care au castigat concursul de titularizare, cele ramase sunt apoi oferite suplinitorilor si abia apoi profesorilor pensionari. Cu alte cuvinte, posturile disponibilizate prin plecarea profesorilor pensionari vor reveni unor cadre necalificate (simpli absolventi de liceu). Sa fie acesta sangele proaspat in chestiune? Cam la fel stau lucrurile in majoritatea domeniilor in care angajarea pensionarilor este relativ raspandita.
Cat despre economiile bugetare, ele apar numai daca se renunta la pensie in favoarea salariului, caci in locul pensionarilor care vor renunta vor trebui angajate alte persoane. De fapt, tot domnul Boc ne-a indrumat catre ocolirea ordonantei de urgenta prin inlocuirea contractelor de munca cu conventii civile – adica aceiasi bani, dar platiti altfel.
In concluzie, ma tem ca nici unul dintre argumentele invocate nu se sustine decat in cazuri de exceptie. Pentru a fi coerenta cu argumentatia, interzicerea cumulului ar trebui aplicata exclusiv persoanelor care s-au pensionat inaintea varstei general valabile.
P.S. Pentru a argumenta ordonanta in discutie, premierul a invocat pe 9 ianuarie trei cazuri de flagranta injustete la care se ajunge prin cumularea pensiei cu salariul. Toate aceste exemple se refereau tocmai la situatii derivate din legi de pensionare speciale.
