Domnul Jeffrey Franks, seful misiunii Fondului Monetar International (FMI) pentru Romania, este doctor in economie la Harvard University, si-a obtinut licenta in economie la Washington State University si are doua masterate obtinute la Oxford University, respectiv la Princeton University. In ultimii douazeci de ani Romania insasi a produs experti cu diplome compatibile, poate chiar similare – cat priveste institutiile academice de la care au emanat –, dar nu as putea spune nici cati dintre ei s-au intors acasa, nici daca sistemul din Romania le-a oferit sansa de a face o cariera pe masura asteptarilor lor in sistemul public. Nu mi-e clar nici daca sfera capitalului privat de la noi este un mediu propice dezvoltarii unor asemenea experti.
Deocamdata, aflu dintr-un articol vechi de cateva luni ca, de pilda, "Corina Tarnita, Andrei Ilie si Theodor Brasoveanu, cei mai buni studenti romani din strainatate, spun ca nu s-ar intoarce in Romania. scoala serioasa, perspective pe piata muncii si un trai civilizat. Trei motive pentru care tinerii cercetatori, premiati in Romania, au ales Occidentul". Chiar daca, in mod natural, tara noastra livreaza inteligentei universale resurse umane viabile, ea nu dispune de culoarele necesare integrarii acestora in circuitul national.
Chestiunea nu este doar ingrijoratoare, cum parea in trecutul apropiat, ci de-a dreptul dezastruoasa. De ce? Pentru ca Romania tocmai traverseaza un moment cand ar avea mai mare nevoie ca oricand de oameni cu niveluri de educatie compatibile cu acela al expertilor FMI. Fiindca, iata ce declara dl Jeffrey Franks: "… sper ca romanii si Guvernul roman inteleg ca programul Fondului inseamna un set de politici reformiste care sa ajute Romania.
FMI nu este Inchizitia pentru comunitatea europeana. In acelasi timp, fara bani, reformele nu pot fi puse pe picioare. De aceea, sper ca Guvernul nu este interesat doar de bani si ca ia in considerare politicile propuse de Fond, fiindca aceste politici sunt chiar mai importante decat banii". De aici se intelege ca interesul prioritar al FMI merge nu catre aspectele financiare ale crizei, banii fiind doar un instrument de lucru, si nu un scop.
Ceea ce se doreste este compatibilizarea Romaniei cu structurile occidentale democrate in care se regaseste prin propria vointa politica, liber exprimata: Uniunea Europeana, alianta strategica cu SUA, NATO, ba chiar si parteneriatul cu FMI. Or, pentru ca aceasta compatibilitate sa devina realitatea din proximitate, este nevoie de reforme concrete, ample, profunde si neintarziate. Reflectate in politici publice, acestea ar pune pe linia unei evolutii eliberate de dizarmoniile trecutului si de alunecarile etice si procedurale ale prezentului o tara intreaga, a noastra, modificand cadrele evolutiei sale si chiar pe cele ale vietii fiecaruia dintre noi.
Am convingerea ca dl Jeffrey Franks este animat de cele mai bune intentii si de o dorinta reala de bine pe seama Romaniei. Nu pentru ca as fi naiv si nedus la biserica, ci fiindca FMI si, prin el, Occidentul euroatlantic pe care il reprezinta in discutiile cu Guvernul nostru au tot interesul sa fie asa. Competitia mondiala a intrat
intr-o noua faza, iar recesiunea declansata in 2008 pe Wall Street a redus viteza hegemonului american in comparatie cu competitorul chinez la cote relativ alarmante. Or, intr-o asemenea competitie a colosilor, fiecare aliat si fiecare particica a organismelor suprastatale angajate in efortul autodepasirii trebuie sa functioneze nu aiurea, de capul sau, nici contraproductiv, ci cat mai prompt si mai conform cu strategiile ansamblului. O motivare mai buna nici ca se poate pentru ca dl Franks si organizatiile care il deleaga sa caute pentru noi solutiile menite, realmente, sa ne ajute.
Desigur insa ca, in pofida acestor garantii asiguratoare, personal, ca roman, m-as simti mult mai linistit sa stiu ca delegatia FMI are parteneri de discutie la fel de pregatiti, capabili sa descifreze si mesajele mai putin linistitoare pentru noi in asemenea evolutii. Or, nu stiu daca Guvernul si expertii lui poseda minti antrenate nu doar la acelasi nivel profesional sau de inteligenta, ci si in interiorul acelorasi scoli de gandire (Harvard, Oxford, Princeton). Nu de alta, dar abordand problematica prezentului in cadre atat de largi, cum sunt cele avute in vedere de dl Franks, pot aparea incompatibilitati de intelegere a unor termeni sau necesitatea unor explicatii in puncte pe care cineva cu o pregatire mai putin adecvata nici nu le-ar sesiza. Un singur exemplu, inainte de a incheia. Zice dl Franks, intr-o declaratie de ultima ora: "… noi nu lucram cu un singur tip de guvernare, ci lucram cu orice tip de guvern care este dispus sa lucreze cu noi".
Personal, nu sunt incantat de aceasta nuanta fiindca, daca am inteles-o bine, guvernarea poate fi oricat de ilegitima sau de abuziva, eludand procedurile democratice sau apeland la forta coercitiva a statului in exces, cata vreme face ceea ce doreste FMI. Or, daca e asa, cum viata mea nu este infinita, iar pentru obtinerea frumoaselor efecte promise pare sa fie nevoie de inca ceva timp, nu ma simt foarte incurajat de perspectiva inca unor ani sumbri si fantezisti. Nu e totusi indiferent, pentru romani, ce fel de guvernare au.
