Victoria in alegerile interne ale PSD a lui Victor Ponta este o frumos colorata matrioska din lemn care ascunde alte papusele similare, mai mici si la fel de colorate. Ea e asemenea matriostilor aduse cadou de vizitatorii fostului imperiu de la Rasarit, in care Gorbaciov il ascundea pe Brejnev, din acesta iesea Stalin, iar din mustaciosul macelar kremlinez iesea, in final, chelia mititica a lui Lenin.
Aplicand acelasi model, marele for al PSD l-a aplaudat, dupa numaratoarea voturilor, pe "micul Titulescu" – porecla i se trage de la unele elemente exotice ale chipului, si nu de la performantele politice ale predecesorului invocat –, dar ceea ce s-a aplaudat cu infocare este refacerea, in spatele lui, a troikai Ion Iliescu-Adrian Nastase; si, desigur, si altii pe aproape (Miron Mitrea, Radu Mazare etc.).
Nu slaba performanta a vizitatorului nocturn al lui Vantu i-a atras lui Geoana dizgratia, in care se afla dintru inceput. (Cui i-a mai zis Iliescu "prostanacul" vreodata? Nici macar celui mai putin scolit dintre liderii partidului, primarului tuturor greselilor gramaticale, lui Marean.) Adevarata interventie chirurgicala din PSD se refera la expulzarea modelului unei stangi occidentalizante. Daca il propulsasera pe Mirciulica la conducere in 2005 era pentru ca devenise cu totul ingrijoratoare imaginea – complet fondata – a unui partid baronial cu Mischie, Oprisan si altii de acelasi calibru in partea vizibila a scenei si pentru ca se incerca trecerea in uitare a iliescianismului triumfal (mineriade, represiunea din Piata Universitatii, preluarea valutei firmelor private din banci in vremea lui Stolo, blocarea in siaj sovietic a Romaniei chiar si dupa ce URSS incetase sa mai existe).
Imaginea de playboy al diplomatiei, cu cunostinte autentice de engleza exersate pe covoare rosii, oficiale, la Washington, a lui Geoana era ceea ce "cumpara" PSD o data cu fostul ambasador al lui Constantinescu, al carui debut in cariera politica postdecembrista fusese in partidul lui Coposu.
Din toata aceasta preistorie uitata vinovat sau din pura ignoranta de Romania ramanea insa evidenta ca PSD a pierdut alegerile in fata lui Boc si Basescu, semn nu atat de neputinta in fata lor – unde pana si rezultatele aratau o cvasiparitate –, cat ca formula americaneasca din ultimii ani nu poate recolta mai multe voturi decat a adus. si uite, asa cum dai jos blana de vulpe cu care ai vrut sa iei fata protipendadei, desi in sinea ta de putana erai o ecologista, si te intorci in randul celorlalte fete, fara fasoane, mandra ca esti cine esti, la fel si PSD revine la imaginea feerica a taratului iliescian si a viziratului lui Adrian Nastase, epoca aureolata in care Romania sufla greu sub talpa pantofilor lacuiti ai unei stangi rusinate de propriile origini, dar obraznica in etalarea averilor si vanitatilor sale.
Se va vedea, probabil, mai bine in zilele si lunile ce vin: Victor Ponta inseamna o manusa pentru Nastase si o innoire de fatada a octogenariatului politic. Dincolo de aceasta cosmetizare, vanghelizarea va continua, iar Oprisan va ramane unul dintre maestrii jocurilor dibacite.
