Cand se apropie Craciunul, simt cum inima mea incepe sa dea semne de neliniste si se pregateste de plecare. Stiu unde vrea sa plece, destinatia nu poate fi decat una singura, orasul Radauti, locul nasterii mele. In general, am o inima rezistenta la nostalgie, nu sufera prea mult ca am plecat din Romania acum 20 de ani. Cand o inima e activa ea se simte bine peste tot, mai ales acolo unde munca ii da satisfactii.
Dar de Craciun lucrurile se schimba. O simt, uneori, chiar cu zece zile inainte, cum incepe sa-si pregateasca valizele cu cadouri, valize imaginare pline cu trairi Ð ce cadouri poate sa faca o inima decat emotiile pe care le resimte? Ii spun uneori: „Mai calmeaza-te, Craciunul este nemaipomenit la Paris, hai sa mergem pe bulevardul Champs-Elysees sa vedem luminile feerice, cel mai frumos bulevard din lume e la numai cateva statii de metrou de noi, sau hai sa vedem vitrinele mirifice de la magazinul Lafayette… sau uite, te duc daca vrei la Strasbourg, se spune ca la Strasbourg este cea mai frumoasa piata de Craciun din Europa… sau daca vrei te duc la New York, mergem sa vedem patinatorii si bradul de la Rockefeller Center, care este cel mai animat loc din lume de Craciun.”
Problema, cu inimile, este ca nu au creier. Bine ar fi fost ca inimile sa aiba putin creier, iar creierele putina inima, dar n-a fost sa fie asa. De aceea, o inima, nici nu poate fi certata. Poti sa bodoganesti o inima cat vrei, nu obtii nimic. Ceea ce mi se intampla si mie. Imi bat gura de pomana cand ii vorbesc de Paris, de New York, de Londra. Ea vrea la Radauti.
Uneori chiar ma irita. Ii spun: „ce treaba ai tu, in fiecare an, sa tanjesti dupa Radauti? mai lasa-ma in pace cu obsesia asta, mai rupe-te si tu putin…” Cum va spun, insa, imi bat gura de pomana. Pentru inima mea, orasul Radauti este in centrul lumii. Ceea ce mi-o repeta in fiecare an, de Craciun. Si aici chiar ca ma enerveaza. Ii spun: „cum sa fie orasul Radauti in centrul lumii? sa mori de ras, nu alta… orasul Radauti nu poate sa fie in centrul lumii.” Dar cu o inima nu se poate discuta rational. „Ba da, imi spune ea, orasul Radauti este in centrul lumii, este chiar centrul lumii, s-a dovedit deja, orasul Radauti are o cale ferata care il traverseaza chiar prin mijloc si care taie in doua chiar si cimitirul, are cea mai veche biserica de piatra din Moldova, de Craciun copiii mai colinda inca din casa in casa, aerul miroase a cozonac, din aceste motive si din altele, orasul Radauti este deci chiar centrul lumii”.
Cum sa reactionezi la un asemenea raspuns? Incerc si eu sa-mi iau inima cu binisorul. Ii spun: „asculta, tu nu esti decat o inima printre multe altele; fiecare inima are un centru al lumii; de Craciun, pentru fiecare inima centrul lumii este in alta parte, exista deci mii si mii de centre ale lumii, milioane de centre ale lumii… orasul Radauti nu este deci centrul lumii, este cel mult centrul lumii tale, ai inteles?” Din pacate, asa cum v-am spus, inimile nu au creier. Ii spun: „cand se apropie Craciunul, daca te uiti bine in jurul tau, nu vezi decat asta, mii de inimi care se intersecteaza prin aer plecand in calatorii imaginare, sute de mii de inimi care pleaca sa bata putin acolo unde au batut pentru prima oara; pentru ca inimile sunt facute asa, nu au creier, dar au memorie si tin minte cu precizie care este locul unde au inceput sa bata pentru prima oara; si in mod misterios, de Craciun, au nevoie sa se intoarca sa-si ia putina energie din locul unde au venit pe lume si unde au palpitat pentru prima oara… toate inimile sunt la fel, de Craciun le lipseste ceva fundamental daca nu se duc in pelerinaj la locul nasterii lor, pentru ca si Craciunul este o sarbatoare a nasterii si atunci toate inimile au brusc ceva in comun, se trezeste in ele memoria nasterii… si atunci toate vor sa traga o raita prin locul in care s-au nascut si unde li se pare lor ca se afla centrul lumii lor, al vietii lor… intelegi? Fii mai modesta, deci, in drum spre Radauti vei vedea ca te vei intalni cu inimi care au cu totul alte destinatii, inca o dovada, daca mai era cazul, ca orasul Radauti nu este in centrul lumii”.
Dupa ce ii spun, clar si apasat, toate acestea, inima mea face o pauza. Tace ca si cum ar gandi, desi, cum v-am spus si o repet, inimile nu au creier. Tace si tace si apoi imi spune: „In toate privintele ai dreptate, cu o singura exceptie insa.” „Care?” intreb eu. „Orasul Radauti este, totusi, in centrul lumii”.
Matei Visniec,
scriitor roman stabilit in Franta
