Asistam la agresiunea militara a unei puteri neoimperiale (Rusia) fata de un stat suveran (Georgia). Acesta din urma doreste sa isi prezerve independenta si integritatea teritoriala consfintite international, cu sacrificii si eforturi impresionante. Modelul sovietic al invaziilor Budapestei in 1956 si Cehoslovaciei in 1968 este reeditat acum de Rusia "capitalista". Rusia, o oligarhie petro-militara revansarda, viseaza la reanexarea vechilor teritorii inglobate candva in Uniunea Sovietica. Mentalitatea dominanta in randul elitei politice de la Kremlin este "nostalghia" (nu cea tarkovskiana, ci cea brejnevista), exprimata prin obsesia de a reface gloria si puterea imperiului sovietic de altadata. Acestei nostalgii imperiale i se adauga un soi de nationalism revansard sustinut financiar de oligarhi ai petrolului, ai gazului si ai comertului cu armament. Conceptia acestei oligarhii este ca spatiul geopolitic detinut de fostele republici sovietice (unele care si-au declarat independenta intre timp) este un bun istoric al Rusiei.
Ceea ce s-a pierdut prin destramarea Uniunii Sovietice va fi recucerit la loc, fie prin santaj economic, fie prin forta armelor. Putin a si declarat, la un moment dat, ca "cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX a fost destramarea Uniunii Sovietice". Ideea reanexarii este una dominanta in mintea strategilor de la Kremlin. Utilizarea minoritatilor rusofone din fostele teritorii sovietice – devenite intre timp state independente si prooccidentale – este o tactica mai veche de destabilizare, pretext de invazie militara in vederea "restabilirii calmului si ordinii". Asa s-a ajuns la formule hilare de tipul "trupe rusesti de mentinere a pacii" in regiunea osetina. Este ca si cum ai angaja piromanii intr-o unitate de pompieri, sa te fereasca de incendii.
In anii imediat urmatori prabusirii imperiului sovietic minoritatea rusofona a fost calul troian din care Moscova a deversat conflictele si tensiunile extreme din interiorul tarilor baltice, in Transnistria, in Abhazia si Osetia de Sud, in Ucraina.
Georgia este o democratie in curs de consolidare. Stilul de viata sociala si politica a georgienilor tinde sa se inscrie progresiv in ceea ce generic si simplist am putea numi "Western Way of Life". Georgia a primit promisiunea unui Membership Action Plan in viitor din partea lui Bush. Spre satisfactia elitei politice din Germania, tara cucerita deja de Gazprom, nu stim daca aceasta promisiune va deveni vreodata realitate. Cert este ca suportul georgienilor pentru valorile euroatlantice ramane inca ridicat. Dupa bombardamentele rusesti, s-ar putea ca el sa scada simtitor. Moscova probabil urmareste prin agresiunea militara directa rasturnarea elitei politice pro-occidentale din jurul lui saakasvili, cea care cere cu insistenta aderarea la NATO.
Rusia considera ca principala umbrela de securitate a Occidentului – NATO – constituie o stavila in calea ambitiilor ei neoimperiale. Limesul euroatlantic se apropie amenintator – din punctul de vedere al Moscovei – de curtea ei. Deci, in opinia Kremlinului, "microbul occidental" din Georgia trebuia eradicat.
Avem de-a face cu prima confruntare majora de dupa 1989 intre o tara gravitand in jurul polului euroatlantic – ajuns aproape de coasta rusilor – si o hegemonie petro-militara eurasiatica. Occidentul ar putea pierde orice urma de credibilitate daca ramane indiferent fata de cauza georgiana. Ar insemna sa lase in bataia pustii rusesti si alte state abia consolidate democratic si cu o bruma de securitate deasupra lor. Incurajata de propria noastra lipsa de reactie, Rusia isi poate permite orice. Maine-poimaine, extinzand logica agresiunii, Rusia ar putea sa-si manifeste puterea oriunde in fostul spatiu sovietic.
Mai mult, miza geoeconomica e si mai mare. Mentinerea monopolului rusesc asupra rutelor de transport energetic din fosta Uniune Sovietica spre Occident ar insemna un dezastru. Singura ruta de petrol si gaze necontrolata de Kremlin este Azerbaidjan-Turcia via Georgia. Intr-un editorial publicat de cotidianul The Times, Edward Lucas scria: "Daca Georgia este infranta, sperantele Europei la independenta energetica fata de Rusia vor fi si ele spulberate". Cauza georgiana ar trebui sa devina acum, daca nu cauza intregului Occident, cel putin cauza tuturor statelor abia scapate de comunism. Ar trebui, poate, sa formam o confederatie ad-hoc a statelor persecutate istoric, secole la rand, de imperialismul rusesc, sa sprijinim diplomatic macar Georgia. In aceste clipe ar trebui sa ne simtim cu toti georgieni…
