Am mai spus aici că un congres PDL în care se vor bate aripa Blaga cu aripa Udrea nu are nici o miză publică, ambii sunt egal de banali în nocivitatea lor. De fapt, pentru publicul larg, următorul congres PDL are doar două mize reale. Prima: va fi despărţită funcţia de preşedinte al partidului de cea de şef al Guvernului? Preşedintele Băsescu a mers şi el pe această formulă în interviul acordat României Libere. Este o idee foarte proastă. Va slăbi Guvernul şi mai mult. Guvernarea Ciorbea scrie pe fruntea lor. Aşa că următorul congres al PDL va genera, de fapt, şi o criză guvernamentală.
A doua miză reală pentru public: cît de rău vor fi mătrăşiţi reformiştii Macovei şi Voinescu? Dacă ar fi doar după notabilii partidului, reformiştii nu doar că nu ar căpăta nici o funcţie, ci ar fi şi arşi în efigie, prea îi enervează cu idei străine despre onestitate şi responsabilitate. Traian Băsescu pare că îi ajută şi îndeamnă PDL să le dea nişte funcţii de vicepreşedinţi. Ce vor face ei? Se vor agăţa în continuare de ideea că PDL este reformabil? Sau vor fi catalizatorii acelei mase critice care aşteaptă un nou partid, cum am scris şi eu aici şi recent îndeamnă oameni ca Mircea Cărtărescu sau Dan Tapalagă?
Ce nu trebuie să fie noul partid? Să nu fie doar o aripă ruptă din altul, reproducându-i defectele, cum a fost PLD faţă de PNL. Un nou partid nu ar trebui să fie nici pro nici anti-Băsescu, ci post-Băsescu. Crin Antonescu şi Victor Ponta au unit opoziţia faţă de Băsescu. Bravo lor, ar putea să aibă succes în actuala conjunctură politică. Şi doar în actuala conjunctură, pentru că, după ce Băsescu îşi va termina mandatul, Uniunea lor va deveni irelevantă. Să sperăm şi că cetăţeanul Băsescu va fi suficient de înţelept să se pensioneze înainte de a deveni ridicol. Atunci vom avea o scenă politică cu un PDL Blaga/Udrea împins spre irelevanţă, o USL care îşi va pierde miza pentru că duşmanul comun s-a retras şi suficient de mulţi oameni nereprezentaţi. Care pot fi atraşi de un partid post-Băsescu construit altfel decât partidele actuale.
Deci, ce trebuie să fie noul partid? Un cu totul alt gen de animal decât cele actuale. Şi pentru asta trebuie plecat de la defectele lor structurale, pentru a nu fi repetate. Câteva puncte sunt esenţiale: structura membrilor, selecţia cadrelor, banii, transparenţa, regulile de onestitate.
Să le luăm pe rând. Membrii. Partidele noastre actuale nu sunt organizaţii structurate de jos în sus, ci invers. Cotizaţiile plătite de membri sunt mici şi oricum nu se încasează, fiecare lider local declară un anumit număr convenabil de membri, cât să aibă voturi la congresul partidului, vine cu valiza de bani la centru şi plăteşte aşa-zisele cotizaţii. Membrii de rând nu controlează liderii, nu investesc în partid şi nici nu ar putea să ridice pretenţii. Un nou partid care să facă diferenţa ar trebui să aibă câteva mii de membri care chiar să plătească cotizaţii. S-ar putea finanţa astfel un aparat permanent de partid. Dar, pentru a convinge câteva mii de oameni să-ţi dea 100 de euro pe an, trebuie să le oferi reguli de participare. Să ai alegeri interne directe pentru toate funcţiile – fiecare membru votează direct conducerea, nu prin congrese de notabili. Victor Ponta a promis aşa ceva la PSD, dar acum se face că uită. Membrii cotizanţi trebuie să ştie clar ce se întâmplă cu banii lor. Aici ajungem la transparenţă. Toate finanţele partidului trebuie să fie publice, toate donaţiile (limitate la un maxim anual de persoană) publicate pe site-ul partidului, rapoarte financiare detaliate şi publice o dată la şase luni. Pe lângă cotizaţii, partidul ar trebui să fie finanţat prin campanii de fund-raising, tematice sau permanente.
Evident, pentru a convinge o masă de oameni să plătească şi să participe trebuie să fie un proiect aspiraţional. Adică oamenii să simtă că plătesc pentru ceva care merită. O Comisie de Etică puternică, alesă direct de către membri şi nedependentă de conducerea partidului va trebui să îşi dea acordul pentru candidaturile politice. Aceeaşi Comisie trebuie să judece cazurile în care un membru de partid este acuzat (de presă, de adversari, de oricine). Judecată pe fond, nu doar gargară de genul „lăsăm justiţia să îşi facă treaba”. Nimic nu împiedică partidele actuale să îi dea afară pe cei acuzaţi de corupţie, un partid e o asociaţie voluntară de oameni, dosarele făcute de procurori sunt publice când ajung în instanţă (deci, dacă ne e frică de dosare politice, putem decide pe criterii clare în fiecare caz, cu judecată publică). O Comisie de Etică puternică şi activă ar trebui să poată şi să vrea să excludă oameni din partid fără să aştepte decizia judecătorilor.
În fine, pentru a fi un altfel de partid, noua formaţiune ar trebui să excludă prin statut pomana electorală. Problema cu actualele partide e că lasă conflictul dintre aspiraţii şi stomac să fie rezolvat de la caz la caz de oamenii din filiale. Spun că le repugnă pomana electorală, dar îi răsplătesc pe cei care aduc voturi prin pomană electorală. Invariabil, oamenii aleg stomacul, organizează bani negri pentru a finanţa pomana electorală. Pare a fi o decizie locală, punctuală, dar nu este: organizarea partidelor îi încurajează să facă exact asta. Noul partid va trebui să spună clar şefilor judeţeni că nu orice formă de a câştiga alegeri este acceptabilă. Eu aş pune o limită internă simbolică pentru ce poate oferi partidul: un pix. Pixul e pentru oamenii care au ce scrie, deci gândesc. Orice peste un pix este pomană electorală şi oricine oferă mai mult e automat exclus din partid. E simplu.
În fine, selecţia cadrelor. Partidele noastre atrag oameni pentru că le vor da funcţii. Este o contraselecţie ucigătoare: cei care au cariere solide nu se pot implica pentru că nu au timp, cei care au principii nu se pot implica pentru că le repugnă ce văd acolo. Asta ne costă imens pe noi, ca ţară, pentru că se traduce direct prin proastă guvernare. Pui oameni în funcţii pentru că au frecat clanţa la partid, nu pentru că au un proiect pentru o instituţie. Pentru a fi altfel, un nou partid trebuie să facă selecţia pe criterii clare şi în mod public. Avem anumite posturi care urmează a fi ocupate. Organizăm selecţie de CV-uri şi proiecte. Membrii cotizanţi şi publicul general vor putea vedea cine sunt candidaţii pentru demnităţi, ce au făcut în viaţă şi care e proiectul lor pentru funcţia respectivă. Dacă sînt mai mulţi buni, putem lăsa membrii cotizanţi să voteze, internetul permite organizarea de voturi multiple şi rapide. De altfel, ar trebui să fie un partid organizat şi activat pe internet, cu reţele şi forumuri de comunicare.
Sunt doar câteva idei pentru un partid altfel, sunt sigur că mai pot fi şi altele, voinţă să fie. M-am plictisit de polologhie pro şi anti-Băsescu, m-am plictisit de dezbateri sterile. Într-un mediu corupt şi haotic, un partid cu adevărat revoluţionar trebuie să fie o instituţie cu reguli. E ironic, dar ăsta e adevărul. Să aibă reguli bune, sistem de motivări şi sancţiuni care să încurajeze onestitatea şi serviciul public, nu să le descurajeze, cum au partidele actuale. Un partid construit de la început altfel.
Va câştiga alegerile în 2012? Nu. Va intra la guvernare după 2012? Va trebui să-şi propună că nu. Va schimba mediul politic şi le va forţa şi pe celelalte să se schimbe? Da.
