Ce legatura este intre situatia romanilor din Italia si cea a aceluiasi grup in Covasna-Harghita? Simplu: se isterizeaza pe tema ei doar cei care nu dau niciodata pe acolo. Numai acestia pot crede legenda ca esti atacat pe strada daca vorbesti romaneste prin asemenea locuri. Eu, care de ani de zile merg regulat de mai multe ori pe an in ambele locuri (in ungurime, ca am prins drag de regiune dupa ce am scris "Transilvania subiectiva"; in Italia, ca am devenit un vorbitor popular in scoli de vara), nu am avut niciodata parte de vreun incident, desi nu mi-am ascuns nationalitatea; dimpotriva, m-am bucurat de cel mai amabil tratament, desi nu stiu ungureste, iar italiana mea e precara. Bineinteles insa, nu i-am cautat pe localnici in gura la greseli de gramatica romana (am zis mersi ca ma inteleg cat de cat cu ei) si nu m-am apucat, ca o victima a persecutiei italienilor prezentata pe prima pagina a ziarului Cotidianul, sa sparg o masina intr-un loc plin de lume.
Cred ca, daca supui regulat pe cea mai pasnica populatie unor asemenea teste de toleranta, risti, intr-adevar, sa o vezi picand la ele. De asemenea, nu m-am simtit indemnata sa sar sa injur pe orice dobitoc de ziarist italian care pune paie pe foc pentru ca barbatul meu are o intreaga familie in Italia, iar aceste rude naturalizate de trei generatii sunt totusi niste vajnici urmasi ai lui Iorga, care potopesc postele redactiei pe acolo cu scrisori de aparare a neamurilor de la Rasarit.
Dar problema e aici, nu acolo. In loc sa ne rusinam cat de cat ca exodul nostru in Italia a dus la o adevarata invazie de compatrioti criminali intr-o tara care era un adevarat paradis acum vreo zece ani, cand am petrecut un an in Florenta (exact cu un an inainte de ridicarea vizelor Schengen), identificarea nationala cu diverse bestii scapate de la turma de la noi ca sa lupte eroic cu civilizatia din Peninsula italiana (intrupata mai ales de femei care se plimba singure) a atins culmile dementei mediatice.
Castrarea ipotetica a acestor nenorociti, nu pentru ca sunt romani, ci pentru ca sunt patologici, devine si castrarea noastra, a lui Traian si Decebal, a lui Eminescu si Brancusi. Cotidianul, care era un ziar usurel, dar civilizat, a devenit o foaie de lupta caragialesca cu fascismul peninsular. "Sinteza zilei" a devenit tribuna apararii spermatozoidului national de persecutia, umilinta si castrarea, unice in istoria Europei, la care suntem supusi, noi, urmasii Romei (adica Ciutacu si Valentin Stan). Cum pot italienii astia, acesti pseudoromani, sa se inversuneze sa previna din fasa, chimic sau chirurgical, nasterea spermatozoidului romanesc, dornic de propasire prin orice mijloace? si care intrupeaza valorile noastre intr-un mod atat de inspirat, ca altfel nu am deveni toti aparatorii lui neconditionati?
Portretul-robot care se degaja din corul acestor urmasi ai Romei e extrem de semnificativ. Spre exemplu, in majoritatea pledoariilor spermatozoidul national pare ca e alb. Asta e prima lui caracteristica, si cea mai bizara, dat fiind ca in alte emisiuni ale Antenei 3, de exemplu la Mircea Badea, ne referim repetat la el ca fiind rrom. Nu are a face: in elanul apararii sale de furia rasista a italienilor, el devine imaculat de alb, genetic pur, rasial desavarsit. A starpi asa o Alba ca Zapada, chiar daca e produs de organele unui violator de profesie, devine o crima mult mai mare, pentru ca, desigur, ce e alb e superior, dupa autorii acestei campanii contra discriminarii rasiale. Daca ar fecunda si ar creste mare, ar deveni, ca in sugestia lui C.T. Popescu, un Marian Cozma de 2,11 m, nu un ucigas al lui Marian Cozma de 1,70, cu un ten indoielnic. Misterul este de ce acest superb parcurs pleaca de la un violator de duzina, care "face" adolescentele pe bancheta din spate a masinii, dar urmasii Romei nu se incurca cu intrebari din astea.
Nu doar ca e alb, dar spermatozoidul national este si democrat. Comparatia cu cel italian, cel putin dupa dl Ciutacu, e mereu in avantajul sau. Din cel italian sta sa iasa iarasi un Mussolini, din al nostru, un laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Din al lor, un votant pentru Alleanza Nazionale sau alti fascisti: din al nostru, unul pentru Voiculescu si conservatorii sai moderati. S-or fi scris la ei tratate de stiinta politica in secolele cand noi mai eram toti cu oile la munte compunand "Miorita", dar cumva genetic lucrurile s-au inversat pe parcurs si azi echipamentul democratic din dotare vine natural la noi, nu la ei.
Cum nu era de ajuns ca e democrat, el este, bineinteles, si crestin. Destul sa te uiti la o noua runda de dezbateri organizata de CADI, ca sa descoperi aceste multiple identificari. Democrat, crestin (desi ortodox, in ignoranta unor baieti ca Radu Preda, nu exista nici o incompatibilitate) si, bineinteles, Y. Persecutat de dusmanii nostri seculari, catolicii (eh, cand imi aduc aminte de bisericile din Florenta, care ofereau toate spatiu ca ortodocsii albanezi si romani sa aiba unde se ruga, creandu-le oportunitati suplimentare de cersit si milogeala). Ah, daca il intrebati pe Valeriu Stoica, e si de dreapta, mititelul. Dar aici parerile s-ar putea sa fie impartite.
In sfarsit, ultima caracteristica a acestui erou al canalelor de televiziune din doua tari este, desigur, apartenenta sa nationala. Sunt unii care cred ca genetica e nimic si educatia e totul, dar nu e cazul cu aparatorii de la noi ai aventurilor sexuale din Peninsula. Bun-rau, respectivul are din plecare o identitate romaneasca: daca i s-ar da sansa sa fecundeze si sa creasca mare, ar canta mai tarziu la nai, ar indragi mititeii si ar tine cu Steaua. Ar filosofa la o bere despre firea romanilor si destinul culturilor vesnic mici si oropsite. Ar ajunge un Mircea Badea, un Costi Rogozanu, un Dragos Bucurenci. Va dati seama ce pierdem?
Ca atare, nu ne ramane decat sa-l aparam cu pretul ridicolului de cuviinta.
